Profesorii din liceu
Orasul meu era cunoscut ca fiind un furnizor de studenti cu un procent dublu de studenti de la noi fata de intreaga tara ( 8 studenti la 1000 de locuitori aveam atunci in tara)

Succesul elevilor din oraselul meu la admiterea in facultati , de doua sau trei ori mai mare decat in restul tarii li se datoreaza si lor profesorilor de liceu .

Profesorii din liceu

Din orășelul meu mic de câmpie cu oameni puțini și doruri multe.

Prima sau a doua zi de liceu , când am avut o prezentare a materiei si o prezentare a noastră pentru a face „cunoștință cu noi „ domnul PIEPTEA  dirigintele si profesorul nostru de matematica , ne-a spus așa :

„-Vă aud că vreți să dați la științe umane, unii dintre voi, păi dacă ați ales să veniți la Liceul de matematică si fizică si la clasă de matematică si fizică , specialitate de real, de ce vreți să dați la științe umane ?
Băgați la cap ce vă spun eu acum: matematica a fost aceiași si înainte si după 23 August ( 1944 ) . Așa că dacă vreți să vă țineți de matematică sunteți in clasa potrivită , dar pentru filologie, drept , istorie , nu prea , avem foarte multe ore de matematică si fizică pe săptămână si nu știu cum veți face fată dacă voi vreți să mergeți pe uman .”

Ah, dar tot așa mi-a zis tatăl meu atunci când eu i-am zis ca îmi place istoria, română, geografia, franceza , desen. Exact la fel .

Așa a fost , aveam de luni până sâmbătă ( „y compris”)  in fiecare zi câte două ore de analiză matematică sau geometrie si trigonometrie , si de două aproape tot așa fizică, doar nu ne duceam noi aproape toți la politehnică ?

Aveam si ore de chimie , pe care le făceam cu doamna PIEPTEA dar , multe dintre aceste ore au devenit in clasa a zecea si a douăsprezecea tot ore de matematică . Domnul PIEPTEA vorbea cu soția sa si , cu mult tact si cu multă dăruire , se asigura că noi am înțeles foarte bine atât analiza matematică cat si trigonometria si geometria. Nu cred ca făcea asta pentru ca fata dumnealui era cu noi in clasa , sau ca era si dirigintele nostru , nu , o făcea pentru ca iubea ceea ce făcea, făcea matematica cu sufletul , cu dăruire , si as spune ca ne iubea pe toți ca si pe proprii săi copii .

Domnul PIEPTEA a fost cel care ne-a făcut sa pricepem matematica cat sa intram la politehnica trei sferturi din clasa fără meditații la matematica : pur si simplu nu mai aveam nevoie, nimeni nu ar fi putut adăuga ceva in plus la eventuale ore de meditații .

Era o atmosfera de concurs tot timpul in clasa si am avut colegi extraordinari de buni la matematica , unii chiar învățau foarte mult  , alții aveau si alte preocupări , firești vârstei noastre, si ar fi fost savanți daca ar fi ales cercetarea .

 Îmi aduc aminte două momente deosebite din perioada aceea :

  • ziua in care un coleg foarte bun la matematică si nu numai ( a si murit intre timp, Dumnezeu sa îl ierte ! ) a fost subiectul unui scandal provocat de un vecin de al lui si el a ripostat urat si a fost convocat cu tot cu noi intr-un fel de comitet de disciplină pe liceu ; a fost o zi tristă pentru noi . Colegul nostru a primit un vot de blam dar dirigintele nostru a primit , de la acesta , o mare dezamăgire .
  • ziua in care am avut ultima teza la matematica înainte de bacalaureat si de finalul liceului . Nu știu cine îl supărase foarte tare, așa ca nici nu a mai vrut sa se uite la noi , ne-a dus in amfiteatrul liceului, ne-a dat subiectele si a pus capul pe catedra fără să se mai preocupe dacă va fi cineva dornic să copieze , să fure ; de altfel ne-a si spus atunci:

 „-faceți ce vreți , nu mă furați pe mine , va furați pe voi ! „

In ambele situații era atât de supărat că ne era noua jenă de situațiile respective. Nu mai era de râs, era de plâns si chiar am plâns la ultima teză , nu știu de ce ,eu nu făcusem nimic aiurea , am fost mereu o elevă cuminte , cu bun simt , rușine si respect , dar cineva îl supărase foarte tare, unul sau mai mulți colegi de-ai mei .

Eu am convingerea ca domnului PIEPTEA ii datorăm intrarea in politehnică toți cei care i-am fost elevi .

Domnul profesor BUZU era profesorul de fizica cotat a fi cel mai bun din oraș , era cam cu 10 ani mai in vârstă decât domnul PIEPTEA ,deci avea atunci cam 60 de ani (in anii 1979 -1982).

Dansul era foarte calm si ne expunea fenomenele fizice după care ne punea întrebări : tu ce crezi ? cum explici asta ? Nu ne dădea pe loc răspunsul ne lăsa pe toți să răspundem, spunea fiecăruia , după răspuns: „asta este părerea ta” .

Eram tare curioși să vedem , la final, cine a dat răspunsul corect .

Asta era o chestie ciudată pe vremea aceea, nefirească,  să avem fiecare părerea noastră , opinii diferite , răspunsuri diferite la aceiași întrebare . Extraordinar domnul BUZU . Fizica cu domnul BUZU era o plăcere .

Chimia era plăcută doar pentru cei care dădeau la medicină sau chimie , adică patru sau cinci persoane .Noi am făcut cu doamna PIEPTEA chimia, nu ne presa .

Îmi aduc aminte cum in prima oră de chimie m-a dat afară din clasă pe motivul că as fi avut părul vopsit (negru) , dar , după ce am ieșit din laboratorul de chimie ,  foștii mei colegi din generală care erau acum colegii mei de liceu, i-au spus că mă cunosc din clasa întâi si eu am așa parul , negru , negru, nu este vopsit ; atunci a trimis după mine să revin in clasă , dar asta m-a făcut să nu mai placă ora de chimie. 

Doamna DELCESCU de istorie a fost un model pentru mine , ca femeie , o doamnă asemenea doamnei Gheorghiu Marga , profesoara mea de limba romană din generală.

Tot timpul era elegantă , de fiecare dată altfel îmbrăcată si purta parfumuri de cea mai bună calitate pe acele vremuri , era  modelul nostru de elegantă .

De dragul dânsei am mers la olimpiada de istorie si m-am calificat pană la faza pe tară , care s-a ținut in 1982 la Drobeta Turnu Severin , dar eu am pierdut autobuzul si așa am reușit să o supăr foarte tare ; mi-am cerut iertare , eu am fost vinovată , dar parcă si azi îmi pare rău ca am supărat-o ,am dezamăgit-o .

Dacă as fi reușit să prind acel autobuz , din dimineața aceea, poate că as fi luat si faza pe tară si așa as fi putut să îl conving pe tatăl meu să dau la universitate , la istorie si nu la politehnică . Dar nu mai are rost să retrăiesc cu „dacă” .

Mie îmi plăcea istoria si eram chiar pasionată de tot ce era vechi , ceva ce avea o poveste in spate ,  dar, traseul era hotărât , matematica este singura care a fost aceiași si înainte si după 23 August . Astăzi am mari îndoieli ca a fost alegerea corecta pentru mine . Dar nu mai pot schimba nimic din ce a fost .

Dacă pentru noi , cei mai „copți” știm ce vrea să însemne asta, ei bine, tinerii , nu înțeleg ce vrem noi să spunem cu asta: păi , dragii mei , după venirea comuniștilor la putere toată istoria noastră a fost modificată, schingiuită ,  literatura s-a schimbat , au dispărut din scoli poeții mari romani si marii noștrii scriitori si erau studiați doar poeți si scriitori ruși , etc.

Am avut la limba si literatura romană pe soții MEREUTA, care ne dictau tot ce aveam nevoie pentru lucrări si teze. Nu erau aleși întâmplător ci , tocmai pentru ca la o clasă specială de matematică si fizică elevii trebuiau să se concentreze pe cele două . Dacă a fost bine sau nu , fiecare dintre noi poate să decidă pentru el.

Îmi aduc aminte însă foarte bine cum, la ultima oră de sport din clasa a 12-a, când am plecat cu toții afara la oră,  ne-au fost furate caietele de comentarii

( dictate) de către colegii noștri de la ”B” si „C” la toți cei care le-am avut la noi in ziua aceea . Înainte de bacalaureat am rămas cu toții fără „documentație”; chestia asta ne-a demonstrat ca ei , soții Mereuță , in fapt , erau „cei mai buni”.

Doar Dumnezeu de sus a știut ce plan are cu mine de eu trebuie sa învăț franceza . La limba franceza l-am avut pe domnul profesor Adrian POPESCU .

Nu eram strălucită, dar, totuși, la prima lucrare de control pe care ne-a dat-o , așa , pe nepregătite ,in clasa a noua , anul întâi de liceu ,  am luat cea mai mare notă din clasa , un binemerita șase . 6. A fost cea mai buna nota atunci din clasa mea de matematicieni si fizicieni .

 Eu nu luam note de acest gen . Am plâns ca proasta o zi întreagă . Nu îmi venea sa cred , eu , fata de nota 9 si 10 sa iau șase , si încă unde , la franceza . M-am pus cu burta pe carte atât cat de mult puteam eu sa o fac si rezultatul s-a văzut nu atunci, ci abia in 1999,  când au venit francezii la Dacia ; atunci foarte putini știau franceza .

 Domnul profesor de franceza era fiul unui mare medic din oraș, al domnului doctor Horia POPESCU , iar mama sa era de origine grecoaica . Din cate auzisem eu avea studiile făcute la Sorbona , dar , nu știu sigur cine ar fi putut studia atunci la Sorbona daca nu era parte din nomenclatura comunista , si nu cred ca era cazul . Domnul profesor Adrian POPESCU era atunci, in 1979 când am început eu liceul un tânăr foarte frumos, creol cu ochii albaștrii , cam scund dar asta nu contează prea mult .

Necăsătorit , impecabil ca ținută si comportament, scorțos chiar,  tomnatic la acea vreme când băieții se însurau când terminau facultatea , adică la 24 de ani , el avea in jur de 29 sau 28 de ani atunci . Era fermecător .

Pai cum dracului sa nu înveți franceza ? O rupi .

Je ne sais pas pourquoi, mais j'ai appris le langage de l'amour par cœur.

Domnul profesor de franceza ne-a mai ajutat sa trecem cu bine peste liceu in ceea ce privește lectura :

„-învățați să citiți pe autori , luați cate un autor si citiți cam tot ce este scris de el „ așa ne spunea, si noi ne duceam la bibliotecă si veneam cu teancuri de cărți .

Tot el ne spunea si pe cine sa citim ca sa nu ne pierdem timpul nostru atât de prețios atunci , ca si acum , ca mereu . Am citit nu doar Anatole FRANCE sau Balzac , nu doar scriitorii francezi ci si marii titanici ai literaturii ruse, (Tolstoi, Dostoievski , Pușkin ), ai literaturii englezești ori mondiale ,  etc . Noi, fetele, in primul rând, eram dornice de a citi cat se poate de mult pentru a ne ridica cat putem noi de mult la nivelul domnului profesor ( dar nu aveam cum, era o diferență de cel puțin 14 ani de viață  si de scoli intre noi ) .

 La sfârșitul liceului domnul profesor de franceza s-a căsătorit cu o colega de a mea de clasa , deci clasa noastră, colega mea cuminte si frumoasa , blonda cu ochii albaștri , i-a venit de hac domnului profesor ( si el ei ) .

La engleza l-am avut pe simpaticul si cel mai „viu” dintre vii , domnul profesor Vladimir BACALOV ; nu credeam vreodată, atunci, in vremurile acelea ca daca nu învățam engleza nu vom mai avea nici un viitor in tara asta, in lumea sta , in viața asta . Când venea legănând-se din solduri pe culoar, o luam spre clasa cu toții cu gândul la plăcerea noastră , a  clasei întregi de a asculta un tip inteligent foc si nonconformist . Era cat se poate de vesel, de glumeț, mereu cu cate o gluma, avea un farmec aparte, dar noi , nu toți, eu , nu mă puteam descurca cu engleza la fel de bine ca si cu franceza .

Eu cu un coleg de clasa in ultima mea zi de liceu , pentru cunoscatori era Tica

 Aveam in schimb o colega, Liliana V. , manca engleza pe pâine, o vorbea atât de bine ca orele se desfășurau intre el si ea .

Mai avea ceva domnul profesor de engleza, o fata de o frumusețe rara , pe Otilia , o domnișoară ceva mai mica decât mine pe care băieții o sorbeau din ochi când o zăreau pe culoarul liceului sau pe aleile din parc , când ieșea la plimbare ; era pur si simplu o zeiță intre alte dumnezeiești fapturi . ( Pentru a înțelege fenomenul trebuie sa citiți Gradina Publica ) .

Mai au fost si alți profesori excepționali pe care i-am avut in liceu dar, îmi cer scuze , le-am uitat numele si nu știu cat de mult au contat materiile predat de dânșii in educația mea pentru ca vremurile s-au schimbat si viața mi-a demonstrat ca mult mai mult mi-a trebuit o școală de șoferi decât biologia, mult mai mult am avut nevoie de limbi străine , decât, de exemplu , economia politica si politica economica a RSR .

 Am terminat liceul in 1982 si anii au trecut rapid, uneori nici nu îmi dau seama câți au fost .

Doamne , când au trecut atâta amar de ani ?

2021 -1982 = 39 de ani de când am terminat liceul  , la anul ar trebui să facem o petrecere , după 40 de ani de la terminarea liceului , nu-i așa ?

 Ce ziceți , foștii mei colegi de liceu ? O vom face?

 Nu aș putea să zic că a fost ieri pentru că atât de multe s-au întâmplat in cei 40 de ani care au trecut ca parca ar fi fost într-o alta viață , nici nu mai știu daca eu am fost atât de tânără si atât de slabă ?

 Nu mai îmi aduc aminte de ce eram mereu veselă , de ce râdeam din tot sufletul , de ce eram așa de fericită?

Când am îmbătrânit ?

Când a murit tatăl meu ? Da. Atunci da, sigur .

Când a murit mama mea? Da. Atunci da, sigur

Când a murit fratele meu ? Da. Atunci da, sigur

Când a murit nepoțica mea? Da. Atunci da, sigur

Am murit câte un pic de fiecare dată , am îmbătrânit câte un pic de fiecare dată si nu am mai putut sa uit .

Tabloul de final de liceu al clasei mele PROMOTIA 1982
Eu la finalul liceului, fotografia făcută pentru tabloul de final de liceu IUNIE 1982 Ana DUMITRESCU
Liceul meu pe timp de iarna

6 comentarii

  1. Pe Mereuta l-am avut si eu profesor de Romana dar si diriginte, iar fata lui era in clasa cu noi. un om deosebit.
    Pe Bacalov, l-am avut profesor din clasa a 6-a pana am terminat liceul si mi-a predat limba rusa. Iar eu nu puteam suferi aceasta limba. Am avut un moment de sinceritate si i-am spus. Culmea este ca m-a inteles si am ramas prieteni si dupa terminarea liceului

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.