Țoalele de Paște
Țoalele de Paște erau de departe cea mai mare bucurie din ziua aceea

Țin minte și acum cum mergea mama cu noi la magazine , când eram copii , să ne cumpere hăinuțele de Paște . Eram așa de fericiți !

Fotografie luata de pe net

Fotografie luata de pe net

 Obiceiul acesta de a fi îmbrăcați în absolut toate hăinuțele noi, de jos până sus,  era ceva atât de vechi, de împământenit, că , deși eram în oraș, copii născuți și crescuți pe asfalt, totuși ne supuneam cu sfințenie acestui obicei ancestral , venit de la țară odată cu părinții noștrii. Trebuie să recunosc că ne plăcea la nebunie obiceiul.

In primul rând că atunci , părinții noștri nu ne cumpărau haine toată ziua, bună ziua (de început de școală era o sesiune de shopping , cum ar zice azi fiu-meu , iar a doua , înainte de Paște , cam atât . )

Fotografie luata de pe net

In al doilea rând , că nu aveam voie să le îmbrăcam până când nu venea ziua cea sfântă de Paște .

Ai mei ne pregăteau pentru această zi sfântă cu mult timp înainte , nu chiar în săptămâna mare, pentru că atunci erau foarte multe altele de făcut , așa că eu cu fratele meu aveam în odaie ( camera cea bună ) hăinuțele noi puse „sus” , puse „bine” și nu trebuia să ieșim cu ele pe stradă până în dimineața zilei de Paște când ne îmbrăcam cu ele să mergem la biserică  .

Fotografie luata de pe net

Noi, în special eu ,  când nu ne vedeau părinții, intram în odaie și le luam pe noi, ne mai îmbrăcam cu ele , ne uitam în oglindă să ne vedem îmbrăcați frumos în țoalele de bune, să ne bucurăm ca doi copii ce eram .

Paștele venea cu mare bucurie, după un post lung ,venea cu cele mai bune feluri de mâncare,  venea cu o curățenie generală ce era completată de dat cu var măcar în bucătărie și spălat ,frecat geamuri, podele, covoare , milieuri, fețe de mese și tot ce era utilizat peste iarnă în casă .  

Fotografie luata de pe net

Astăzi îmi cumpăr haine ori de câte ori am ocazia să găsesc ceva ce îmi vine, îmi place, îmi trebuie sau , mai ales, nu-mi trebuie , dar îmi place, și-am constatat că în  ADN-ul meu a rămas ceva din copilărie, anume să le țin „de bune” în șifonier , cu eticheta pe ele, așteptând un eveniment, un fel de „Paște” care să justifice îmbrăcarea unei țoale noi , așa cum era in copilărie, să vină acea bucurie. Dar bucuria aceea de atunci nu mai vine .

Fotografie luata de pe net

De atunci încerc să nu mai cumpăr nimic de ocazie , până când nu sunt în săptămâna evenimentului dar, obiceiul de a păstra lucruri tot a mai rămas acolo, în străfundul ființei mele, ca să mă pot bucura de ele atunci când eu consider că a sosit momentul potrivit pentru ele  .

Acum nu mai avem nici ocazii, evenimente , petreceri , că nu mai avem voie, deci nu ne mai îmbrăcam adecvat , frumos , doar nu ne putem fâțâi prin casă în rochii de ocazie .

Fotografie luata de pe net

 Astăzi se aude că vom fi văduviți de această atât de mică , de sfântă bucurie , se pare că nici de Paștele acesta nu o să mai putem merge la biserică ci tot in casă vom sta până când vom înnebuni cu toții . Măcar o să ne îmbrăcam frumos copii cu hăinuțele noi si ne vom face traditiile romanesti .

Mother with her little girl choosing clothes in kids store. Mom and child buying dress in supermarket together, family shopping Fotografie luata de pe net

 Oare asta se dorește, să ajungem cu toții la balamuc ?

.

Fotografie luata de pe net
Eu cu fratele meu cand eram foarte mici

2 comentarii

  1. Parinti imi cumparau de sf pasti toate hainele noi,,
    Adica,,tenesi de panza de 21 de lei
    Basca
    Pantalon de tergal
    Camasa cu patratele
    Ciorapi
    Izmene ,pt ca intotdeauna de pasti este mai racoare.
    Plover
    Maiou
    Ciorapi
    ,,toate astea le cumparau noi ,si aveau un miros specific hainele ca de sf pasti.
    Bucurie mare pe noi copii de atunci.
    Cand nu aveau bani sa ma imbrace de pasti ,vindeau cativa saci de boabe de porumbi ,
    Le multumesc din inima paritilor mei care mau crescut ca pe un printisor ,,si tinand cont ca nu am fost copilul lor adevarat,,,ci am fost infiat.
    Sa le fie tarana usoara parintilor mei adoptivi si Dumnezeu sa aibe grija de sufletele lor .
    STOIAN SI ILINCA,Dumnezeu sa ii ierte si sa ii odihneasca in pace.
    Amin.

    1. Dumnezeu să îi odihnească în pace și lumină de-a dreapta sa !
      Sunt convinsă că au fost niște oameni deosebiți de vreme ce , din puținul acela al lor au ales să crească un om și nu era lucru ușor , atunci când nu ai cine știe ce nici pentru tine să rupi din bucata ta pentru o altă ființă omenească .

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.