TUCIUL CU SARMALE
Când suntem tineri ne supărăm ușor, consideram verbul „ a avea” mult mai important decât verbul „ a fi” , nu știm să ne bucurăm de ceea ce avem, vrem mai mult , nu apreciem corect ființele dragi din jurul nostru , nu știm să fim fericiți cu puțin din punct de vedere material dar cu mult mai mult spiritual, pentru că nu realizăm cât de scurtă este viața si, mai ales, cât de scurtă ne poate fi fericirea . Învățam greșind .

Când suntem tineri ne supărăm ușor, consideram verbul „ a avea” mult mai important decât verbul „ a fi” , nu știm să ne bucurăm de ceea ce avem, vrem mai mult , nu apreciem corect ființele dragi din jurul nostru , clipele alături de ei ne par firești , nu știm să fim fericiți cu puțin din punct de vedere material dar cu mult mai mult spiritual, pentru că nu realizăm cât de scurtă este viața și, mai ales, cât de scurtă ne poate fi fericirea .  Învățam greșind .

Tuciul cu sarmale la foc de lemne - fotografie luat ade pe net

În această amintire am vorbit despre ultimul Paște împreună cu toți ai mei la mama acasă, ultima dată când aveam să am parte de ei , de tăticu , de mămica și de fratele meu , despre a dorința mea  de a ține post și a te înfrâna a mânca, gusta , cele mai bune bunătăți din viață, când mama ta te așteaptă cu sarmale la tuci ( pentru ultima dată în viață , zicând "lasă , mamă, că am ținut eu post pentru toți, voi luați și mâncați că nu se știe , la anul , dacă mai are cine să le mai facă" ....si așa a fost ) despre bunătate și bunătăți , dragoste, iubire , frustrări si multe amintiri frumoase dar , totodată , extrem de dureroase ... As fi vrut sa ii zic „Ultimul Paște, dar prea ar fi semănat cu „Last Christmas” . Era un fel de „bucură-te cât mai poți „

În fiecare an de Paște eram musafirii părinților mei , ei pregăteau casa și masa iar noi mai aduceam câteva prăjituri făcute în casa de mine și mielul luat din piață .

 În acel an , în 2002 , am avut acasă de Paște 11 feluri de prăjituri .

Nu-l voi uita acel Paște până când voi muri .
Am sosit sâmbătă de dimineață puțin înainte de prânz . Ne era foame , eram eu cu soțul meu și cu băiatul meu veniți de pe drum .

Tuci cu sarmale - fotografie luata d epe net

Odată ajunși acasă am descărcat bagajele și,  în primul rând am dus mielul la bucătărie să începem să îl pregătim repede ; ouălele erau vopsite și încondeiate unele din ele , cozonacul era gata făcut de mama mea , pe focul de pe aragaz tocmai ce terminase mama o ciorbă de curcan și în tava din cuptor era o friptură de curcan ce tocmai își ridica aromele la cer .

 Noi flămânzi dar credincioși ; țineam post toți trei .

În drumul către bucătăria de vară a mamei mele era cât pe ce să ne împiedicăm de tuciul cu sarmale .

 Nimic din toate cele pregătite nu miroseau ca sarmalele din tuciul lui mămica pus pe pirostrii în curte , la foc de lemne groase , așezat aproape de aleea de trecere dintre casă și bucătăria de vară ; mămica a ridicat capacul și toți trei salivam ca orice om normal la cap dar nu , nu am mâncat , nici măcar o foaie de varză ; am privit , am mirosit după care am înghițit cu toții în sec : lasă că o să mâncam mâine , în ziua de Paște, să ne săturăm , acum ținem post .

Zis si făcut . Eu dictasem post .

A venit nepoata mea la mine să mă ajute cu prăjiturile și , așa cum am spus mai devreme, în anul acela am avut 11 feluri de prăjituri la masa in ziua de Paște : mămica făcuse cozonaci și plăcintă cu brânză , nepoata făcuse "Albă ca zăpada", cremșnit și un chec în formă de iepuraș iar eu făcusem prăjitura "Televizor" , prăjitura "Petre Roman" , o prăjitura cu cranț , o grămadă de eclere cu coaja și crema făcută de mine plus că aveam câteva tăvi cu tort DIPLOMAT pe care îl făcusem să le duc la socrii mei și la nașii mei .

Nu mai țin minte ce anume prăjitură a mai fost , dar erau 11 feluri căci le-a numărat nepoata mea cu fiul meu.

În ziua aceea de post , sâmbăta mare, eu și cu ai mei am mâncat numai de post din mâncarea de cartofi a mamei mele și nu ne-am atins de mâncarea de dulce tocmai terminată de gătit, care mirosea atât de bine, ca și cum am fi fost noi cei mai mari păcătoși.

A doua zi de dimineață ne-am îmbrăcat copii cu hainele noi cumpărate special pentru Paște , după obicei, și ne-am pregătit cu toții  să mergem la biserică să luăm Paște înainte de a fi mâncat ceva .

 Nu ne dusesem la înviere pentru că eram cu copii, eram toți mult prea obosiți și după drum dar, mai ales,  de atât de multă muncă .

Sarmalute cu mamaliguta - fotografie luata de pe net

Tăticu nu a mai mers la biserică, el a rămas acasă așa că atunci când ne-am întors am găsit pusă pe pragul casei o brazdă de iarbă verde pe care să călcăm, iar la masa din bucătărie ne așteptau ouălele roșii cu drobul de miel, niște țuiculiță de prune de Pitești , muștar plus o maioneză făcută in casă special pentru ouă.

Asta era începutul, masa de dimineață .

Drob de miel - fotografie luata de pe net

Am mâncat bine, cu pâine făcută în casă de mămica , la cuptorul din sobă , apoi am băut câte o cafea , apoi mămica și cu mine am început să împărțim câteva tăvi cu pomană prin vecini așa cum era atunci obiceiul .

Morții trebuiesc cinstiți și ei în această zi mare .

Era așa, ca un fel de schimb de din toate, drob , ciorbă  , friptură, prăjituri ,ouă roșii, din toate câte ceva , să ne lăudam fiecare cu ce știm să facem .

 La o ora sau două după prima masă a zilei , am mai mâncat câte o felie de cozonac și am băut un pahar de vin .

Așa ne petreceam aceste sărbători . Masa era mereu plină .

Oua rosii -Fotografie luata de pe net

După ce se termina cu împărțitul și cu starea de bine de după masa de dimineață începeau pregătirile pentru masa de prânz , masa principală de Paște , la care participa toată familia. Mama se apuca de mămăliguță , soțul meu cu tatăl meu se apucau de grătar , iar eu cu nepoata mea aranjam masa frumos și făceam în gând  lista cu ce vrea să mănânce fiecare, pentru a ști ce fel de farfurii, pahare și de tacâmuri trebuie sa punem; aveam două ciorbe , una de curcan și alta de miel , aveam două feluri de friptură la cuptor, cu sos,  de curcan și de miel, dar aveam și o a treia ,uscată ,  la grătar , pentru soțul meu care nu mănâncă miel , friptură de porc si de pui si , bineînțeles, mai aveam sarmalele plus acele 11 prăjituri de care v-am vorbit mai devreme .

Mama a terminat mămăliguța , soțul meu cu tatăl meu friptura la grătar , și ne așezăm la masă cu toții. Eram opt persoane la masă atunci. Făcusem o maioneză de usturoi tare de o tăiai cu cuțitul ca orice maioneză care se respectă pentru a fi la friptura uscată crema de care avea nevoie  iar câte un păhăruț de vin era la fiecare pregătit .

 Păi a mai mâncat cineva ciorbă sau sarmale ?

 A mai vrut cineva să mai mănânce altceva decât friptura la grătar ?

Nu, toată lumea a trecut direct la friptură la grătar cu mămăliguță , cu usturoi, apoi am așezat pe masă o tavă cu prăjituri cu aproape toate felurile pregătite plus o tavă cu cozonac ; am stat așa la masă , vorbind cu drag între noi și bucurându-ne de sărbătoare ,până târziu în noapte ,  uitând că aveam  o grămadă de alte bunătății pe aragaz , prin cuptoare, și în frigider. .

 Nu mai puteam să mai mâncăm nimic, eram sătui .  

Seara am mai mâncat noi câte ceva fiecare, care ce a vrut, un pic de ciorbă  ori de friptură de miel, câte un fel de prăjitură , dar nu din toate , așa că a doua zi de dimineață când am plecat spre socrii și nașii noștii, în frigider era cel puțin o prăjitură neatinsă , netăiată, sarmalele erau la beci, sleite ,de asemenea ciorbele abia de se cunoștea că am luat din ele, un jaf de mâncare exact cum se face de sărbători în orice casă de român care se respectă . 

Friptura de miele la cuptor

Am rămas cu gândul la acele sarmale peste ani, chiar si astazi, după acel Paște nu am mai avut parte de o așa primire . A fost ultimul Paște adevărat pentru mine . Niciodată după aceea nu a mai avut cine să mă mai aștepte cu tuciul cu sarmale ori cu prăjituri . Ori de câte ori îmi aduc aminte îmi dau lacrimile instant .

 Niciodată după aceea nu a mai avut cine să mă mai aștepte cu tuciul cu sarmale ori cu atât de multe feluri de mâncare sau cu prăjituri . Nu a avut cine să mă mai aștepte cu brațele deschise .

Friptura de curcan la tava -Fotografie luat ad epe net
Friptura de porc la gratar - Fotografie luata de pe net

După Paște tata s-a îmbolnăvit grav și în toamnă a murit , mama a murit psihic atunci și fizic la doi ani după tata, fratele meu a murit după alți doi ani  , de aceea , zic , trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă ,de fiecare  moment ,de fiecare om din viața noastră , atât timp cât trăiește și cât are ceva pentru noi: dragoste .

Soțul meu mi-a zis a treia zi că tare mult a poftit la sarmalele din tuci,  ar fi mâncat atunci sarmale când am ajuns în curte si am mirosit sarmalele toți trei, căci îi era foame iar ele arătau așa de bine și miroseau așa de tare a toate mirodeniile puse de mama încât ar fi vrut să mănânce atunci , pe loc , dar nu a îndrăznit să treacă peste regula impusă de mine , cea de a ține post , de a te înfrâna , abține ,de la tot ce este bun , gustos ori frumos , de a te abtine de la o plăcere in fond, nevinovată .

Atâtea clipe de fericire erau în zilele în care ne întâlneam cu toții în curtea casei părintești de sărbători.....de când s-a născut băiatul meu și până când a murit tata am avut numai sărbători fericite. Atunci familia era completă . A fost completă pentru ultima dată atunci, la ultimul Paște împreună cu totii lângă tuciul cu sarmale .

Scris in memoria parintilor si a fratelui meu .

Cozonac cu nuca -Fotografie luata de pe net
Platou cu prajituri asortate - fotografie luata d epe net

Platou cu prajituri asortate - fotografie luata de pe net
Tuciul cu sarmale - Fotografie luata de pe net
Ultima fotografie cu tata Ultimul Paste impreuna

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.