Vă mai aduceți aminte , voi, cei de o seamă cu mine , cum era pe vremea noastră când plecam cu colindul , când plecam cu sorcova sau băieții , cu plugușorul?

Mergeam prin cartierul nostru de case , mari și mici cu oameni asemenea , dar acela era colțul nostru de lume , raiul nostru sau iadul nostru , depinde cât de tare ploua sau nu ....ningea sau nu ...

Doamne , ce frumos îmi aduc eu aminte că era , dar era doar copilăria sau tinerețea noastră care oricum era, era frumoasă , adevărul văzut cu ochii de adult de astăzi îmi spune ceva diferit de inimă!

 După cine să ne luăm, după creier sau după inimă ?

Frumos era când ningea afară , dansul fulgilor de nea noaptea in lumina becurilor de pe stradă  ne fascina și scoteam limba afară să prindem fulgii de zăpadă din mersul lor lin către pământul ce îi aștepta să îl binecuvânteze , atunci era destul de cald , nu era ger , iar mersul prin zăpadă ne îmbujora , ne plăcea și când ajungeam la oameni în prag , la cei care deschideau larg porțile și legau câinii , eram fericiți pentru un covrig, un măr sau biscuiți , asta se dădea la colindețe .

Colinda o știam toată dar era ceva mai diferită decât cea adevărată, era adaptată vremurilor de tristă amintire, cea adevărată nu se cânta decât în grupuri restrânse , în familie , vechile colinde erau despre Isus , despre nașterea lui în ieslea cea săracă și vestea sosirii acestuia pe lume ,interzise atunci . Doar Corul Madrigal a îndrăznit să cânte vechi colinde românești dar totul a fot neoficial ....

Erau câteva diferențe față de ce se întâmplă astăzi :

În primul rând cunoșteam versurile cap-coadă fără nici o poticnire , în al doilea rând, fiindcă stăteam la casă dacă nu era zăpadă mergeam la vecinii noștri prin niște noroaie de nu vă puteți închipui dar dacă era zăpadă era frumos , iar în al treilea rând , după ce spuneam colinda sau sorcova cap-coadă, primeam câte 25 de bani sau 50 de bani rar, foarte rar , câte un leu pentru doi sau trei inși adică era mai mult gratis , de dragul colindului și a plecatului de acasă .

La băieții care veneau cu steaua sau cu plugușorul li se dădea ceva mai mult dar , îmi aduc aminte cu drag , veneau băieții mai mari cu plugușorul și îl știau pe tot cât era de lung , cel care recita era bun recitator, iar ceilalți pocneau din bici și dădeau din zurgălăi iar unii aveau și buhai . Recitatorul era cel care dădea tonul , avea glas bun și știa să facă pauzele când trebuia

Lor li se dădea de la un leu în sus , uneori la casele care aveau fete de măritat , li se dădea de către gazdă și un pahar cu vin, o felie de cozonac , prăjituri , vorbesc de anii 70 și 80 că după nebunia din decembrie 1989 inflația a dus la alte cote acest dar.

Comparând astăzi cu ce am trăit eu pe pielea mea în copilărie ce am văzut acum lucrurile sunt diferite , în sensul că la țară nu mai sunt copii și la case foarte rar se mai colindă pentru că sunt distanțe mari , copii nu mai fac acest efort și nu mai au nici pe cine să mai colinde iar un alt aspect  , sunt copii care pleacă la colindat , cu sorcova sau cu plugușorul fără să știe versurile , habar nu au versurile,  tot cântecul , știu doar două , trei cuvinte și gata , adică unii dintre ei , nu toți , bineînțeles , nu au alocat timp pentru a învăța versurile, nu au făcut un minim efort pentru a spune cap coadă sorcova sau plugușorul de exemplu , dacă stai în ușă și aștepți să continue colinda după cel de al doilea vers , l-ai terminat , se uită năuc la tine , nu știe ce mai vrei de la el , eventual se așteaptă să îi spui tu continuarea , ceea ce am și făcut de vreo două trei ori .

 Așa ceva pe vremea când eram eu copil era de neînchipuit !

Versuri Plugușorul – Colinde
Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Si cuvântul mi-ascultați.
Maine anul se înnoiește

Plugușorul se pornește
Si începe a ura
Pe la case a colinda

 Iarna-i grea omătu-i mare
Semne bune anul are
Semne bune de belșug
Pentru brazda
de sub plug
Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, mai flăcăi!
Hai, hai..

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a-încălecat
Pe-un cal învățat

 Cu șaua de aur,

Cu nume de Graur,

Cu frâu de mătase,

 Împletit in șase,
Cat vita de groasa.
El în scări s-a ridicat,

Peste câmpuri s-a uitat,
Sa aleagă-un loc curat
De arat si semănat.
Si-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doisprezece boi

Boi boureni, In coada codălbei,
In frunte țintărei
Ia mai mâni, mai, flăcări!
Hai, hai..

Cu luna, cu săptămâna,
Își umplu cu aur mana

Și el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roada.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.

Ia mai mânați, mai flăcăi!
Hai, hai..

Traian iute s-a întors
Si din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdravan, Cum îi place lui Traian, Negru ca corbul, Iute ca focul,

De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a-încălecat, La Tinchin a apucat
Si otel a cumpărat,
Ca sa facă seceri mari,

Pentru secerătorii tari.
Si-altele mai mititele,
Pentru fete ocheșele
Si neveste tinerele.

De urat, am mai ura, Dar mă tem ca va-insera, Pe-aici, pe la dumneavoastră,

Departe de casa noastră.
Si ne-așteaptă si-alte case, Cu bucate mai gustoase, Cu pâine calda pufoasa, Cu vinul de vita-aleasa, Cu vin de la  Drăgășani,

La anul si la mulți ani!