Astă-seară este "Lăsatul secului de carne" în calendarul creștin ortodox și creștinii ortodocși care țin postul sărbătoresc astăzi la mine în orașul meu natal alături de fini.

Nu știu dacă mai există și astăzi obiceiul de era atunci când eram copil de a merge finii în seara asta cu plocon la nași dar, atunci când eram acasă, până să plec din oraș, astăzi erau foarte mulți oameni care sărbătoreau cu masă mare, întinsă în camera cea mai mare, cea bună, cu bucate alese și, bineînțeles, cu băutură din belșug.

 Încă de dimineață începeau să treacă pe stradă oameni care veneau cu plocon la fini și îi recunoșteam după cum aveau mâinile pline cu sacoșe de carne, uneori păsări de curte vii ,curcan, gâscă, rață, un cocoș mare, frumos și mereu, nelipsitul tort.

De obicei tortul de veneau cu el la nași era un tort cumpărat dar erau destul de multe gospodine fine care îl făceau ele tortul dacă aveau cu ce să îl facă.

Pe lângă tort și pasăre erau și damigenele cu vin sau mai mici , cu țuică.

 Dacă familia de fini era o familie ce locuia la bloc avea un plocon de altă natură: tortul era nelipsit dar nu aveau nici păsări și nici damigene dar aveau buchete de flori de seră și cadouri frumoase cumpărate din magazine pe sub mână sau nu, bibelouri, electrocasnice cum se găseau atunci, servicii de masă, cafea, ceai, tort și ce anume știau că își doresc nașii.

Pe cealaltă parte și nașii se pregăteau cu multe feluri de mâncare și cu prăjituri făcute în casă, bineînțeles că nu lipsea băutura dar mai trebuiau să aibă pe masă alviță.

Nașii și finii aveau copii și aceștia se puneau la o masă mai mică și lor li se dădea suc și la final se juca alvița.

Alvița se punea într-o hârtie și lângă ea se puneau de către nași o bancnotă de 10 lei sau de 25 ori chiar de 100 de lei, dacă nașul era un om foarte bine financiar.

Apoi se lega pachetul cu o sfoară lungă și se învârtea de către un adult, de nași, pe deasupra mesei copiilor dar nu foarte sus, atât cât să poată copii să prindă cu dinții (nu aveau voie să ridice mâna, mâinile lor se țineau la spate în tot acest timp) .

Copilul care reușea să prindă cu dinții pachetul cu alvița și cu banii legați lua totul, banii respectivi și alvița.

Era o bucurie fără margini pentru copilul care reușea să prindă cu dinții alvița.

Nu se mai uita nimeni la televizor, nu existau prea multe de văzut și oameni care aveau mai mulți fini aveau o petrecere pe cinste de lăsatul secului.

 Aveam un vecin, șeful carmangeriei din oraș, avea 7 fini și tăia un porc din curte pentru masa de lăsatul secului și nu de puține ori aducea și lăutari la el acasă la masă și petrecerea se ținea până la miezul nopții.

 Nu știu dacă după miezul nopții mai mâncau carne sau nu, dar știu că oamenii care se întâlneau erau fericiți.

La noi nu veneau finii noștri că erau departe, la țară, aveau trei copii, le era greu să vină la noi și la tata în sat , la ei în comună nu era acest obicei de lăsatul secului .

Veneau  în schimb cei mai buni prieteni ai părinților mei , nea Gheorghe Neamțu cu tanti Pomponia și cu cei trei copii ai lor și noi eram patru așa că noi făceam pe nașii, ei făceau pe finii, ei veneau cu câte ceva, ai mei pregăteau și ei câte ceva și așa mai petreceam și noi lăsatul secului de carne de Paște în bucurie și fericire împreună cu oamenii dragi.

Mi-ar plăcea să știu că la mine în oraș se mai păstrează acest obicei, că tradiția se păstrează și oameni se mai întâlnesc, dar cum tineretul, din păcate pentru noi toți ,este plecat peste hotare la muncă nu știu dacă mai are cine să ducă tradiția mai departe!

Să aveți un post binecuvântat și Dumnezeu să vă ajute să vă îndepliniți dorințele!