Îmi plăcea să merg alene pe străzile pe unde puteam să trag cu ochiul la curțile interioare ca atunci, în copilărie , la mine în oraș unde, în fiecare cartier , pe fiecare stradă, mai găseai încă acele case vechi construite cu mult bun gust din prima jumătate de secol XX . Mă uitam la ele și îmi închipuiam povești cu doamne și domni care ar fi putut să locuiască acolo , de multe ori fiind dezamăgită să aflu cine locuia atunci în ele .
Am scris câteva rânduri despre foștii mei vecini care mi-au influențat copilăria și mi-au arătat cu dragoste și răbdare cum se poate să faci anumite lucruri pe care eu doream să le fac la fel de bine ca și ei .
Dragostea și respectul pentru ia strămoșească se cultivă , trebuie să facă parte din educația noastră tot așa cum face parte respectul pentru cei care ne-au apărat limba și teritoriul țării de barbari .
„Acolo a găsit o infirmieră care ,contra sumei de cinci lei (una dintre cele mai mici mai bancnote existentă la vremea aceea în RSR) , pe care i-a putut-o da femeia și la rugămințile și lacrimile ei de mamă a luat numărul de la mâna mămicii și i-a găsit fetița pusă pe masa de la morgă, și i-a pus-o în brațe .”