Nu , nu sunt urâte diminețile de noiembrie , ele

Ce-am avut și ce-am pierdut înainte și după 1989 ?

Amintiri din altă viață  Curentul electric și Picup-ul nostru Azi

Obiceiuri de Sfântul Ilie din orașul meu pe vremea când oamenii erau mai calzi .

Îmi plăcea să merg alene pe străzile pe unde puteam să trag cu ochiul la curțile interioare ca atunci, în copilărie , la mine în oraș unde, în fiecare cartier , pe fiecare stradă, mai găseai încă acele case vechi construite cu mult bun gust din prima jumătate de secol XX . Mă uitam la ele și îmi închipuiam povești cu doamne și domni care ar fi putut să locuiască acolo , de multe ori fiind dezamăgită să aflu cine locuia atunci în ele .

Am scris câteva rânduri despre foștii mei vecini care mi-au influențat copilăria și mi-au arătat cu dragoste și răbdare cum se poate să faci anumite lucruri pe care eu doream să le fac la fel de bine ca și ei .

Dragostea și respectul pentru ia strămoșească se cultivă , trebuie să facă parte din educația noastră tot așa cum face parte respectul pentru cei care ne-au apărat limba și teritoriul țării de barbari .

„Acolo a găsit o infirmieră care ,contra sumei de cinci lei (una dintre cele mai mici mai bancnote existentă la vremea aceea în RSR) , pe care i-a putut-o da femeia și la rugămințile și lacrimile ei de mamă a luat numărul de la mâna mămicii și i-a găsit fetița pusă pe masa de la morgă, și i-a pus-o în brațe .”

Tradițiile , obiceiurile noastre ancestrale ne definesc structura noastră ca popor ? Oare ne regăsim rădăcinile păstrând-le ?

Ce anume ar fi trebuit să fie și să facă și ce a ajuns să fie și să facă , povestea pe scurt a unei copile fără noroc din Romania .