Franța Meudon-la-Foret și Vellezy

Fericirea poate fi și profesională , atunci când dintre mulți puțini sunt aleși să plece la muncă pe primul nostru proiect in Franța doar o mână de aleși , printre ei și eu .

Nu am stat prea mult dar suficient cât sa pot să învăț mai bine limba franceza si modul lor de lucru , stilul lor de viață și duritatea vieții occidentale pentru cei nou sosiți .

Toate bune și frumoase până la petrecerea timpului liber într-un mod deosebit fata de ceea ce eram noi obișnuiți să facem acasă, in confortul nostru .

 Păi ce sa faci într-o țară ca Franța atunci când buzunarele sunt goale ?

Nu mare lucru , dar dacă te gândești bine la ce poți face gratis , găsești , mergi prin magazine !

Zis și făcut ! Eram un grup mititel dar hotărât să descoperim Franța așa cum era ea in realitate !

Mai fusesem și în 2002 dar atunci am fost cazați într-o pădure , departe de lumea civilizată, fără posibilitatea de a accesa transportul în comun și nici nu aveam prea mulți colegi cu mașini de serviciu, așa că, atunci , în 2002 la Acher , am fost la serviciu si la dormitor , nici pâine nu aveai de unde să iei dacă nu aveai grijă să te aprovizionezi atunci când erau dispuși să te ajute colegii care dețineau mașini de serviciu .

De data asta stăteam chiar într-un oraș și foarte aproape de Paris dar și de un centru comercial mare , așa cum eu , până în 2002 nu mai văzusem !

Aveam , deci , unde să ne pierdem într-un mod cât de util pe atât de interesat !

Alegem în primul week-end să vizitam centru comercial de langa noi, din Velizy , ceva enorm pentru standardele noastre : FNAC, PRINTEMPS, UN JOUR AILLEUR , SEPHORA, C & A , dar câte și mai câte despre care nu știam nimic , nimicuța dar doream să știu tot , imediat , acum .

Intram noi entuziasmate , eram multe femei , se înțelege , băieții erau în minoritate și începem împrăștierea.

Eu iau la rând magazinele care  îmi ieșeau în cale și intru într-unul în care , în secunda doi mă trezesc înconjurată de vreo patru sau cinci vânzători de zici că eram într-un magazin de bijuterii , dar nu , era unul de haine, haine groase , din piele . Încep să mă întrebe toți ce îmi doresc, ce caut , ce anume vreau de acolo și cum mă pot ajuta și , privind in jurul meu , eu , o tânără femeie naivă , chiar le spun ce mi-a plăcut :era o geacă de piele , roșie, frumos croită, eu , la vârsta aceea , aveam puțin peste 50 kg și puteam încă să mă îmbrac tinerește , sic , elegant .

Îmi aduc vânzătorii imediat geaca , îmi venea ca turnată , era de vis , așa că decid să văd cât costă : buf, cădere, zdronc , eram șocată, geaca aceea era 5000 Euro , fix 5000 de euro și eu nici nu știu dacă la ora aceea aveam toți banii mei , economiile noastre aveam 5000 de euro .

Nici nu am știut cum să ies mai repede de acolo , acum îmi doream să fiu invizibilă și să nu vad zâmbetele vânzătorilor .

Ies afară din magazin și colegele mele , care între timp își dăduseră seama că intrasem într-un mare magazin de firmă , al unui designer cunoscut , în vogă la vremea aceea , râdeau de se prăpădeau , mai aveau un pic și se tăvăleau pe jos de râs iar eu , verde -albastră , am intrat in jocul lor și mi-am urmat apoi parcursul spre „Un jour ailleur”

2010

Italia

Milano

Zona comercială din fata Domului din Milano , sau , mai bine zis primul mall din lume , cele mai mari firme de pe mapamond in materie de tot ce vrei , haine, bijuterii, cosmetice, parfumuri , marochinărie de lux . Acolo-i  găsești pe toți  „Luis Vuiton” , Coco Chanel, Prada, Dior, absolut tot ce iți dorești dacă ai bani de spart in buzunar găsești acolo . Cum era pentru prima dată când veneam in Italia , la Milano, iar poveste din Franța din 2003 era deja uitată , nu am de lucru și intru într-unul dintre magazinele de pe galerie unde văzusem eu o poșetă roșie de vis .

Al meu bărbat , om cu cap și , in general, care asculta mai mult decât vorbește , m-a urmat discret ca să vadă ce vrea nevasta lui , deh, doar sunt pe numele lui , asta nu se uită !

Încă de la intrare trebuia să îmi pice mie fisa că acolo nu este de mine după mânușile albe pe care le purtau asistenții vânzători , numai unul și unul, tineri, frumoși, eleganți , extrem de politicoși .

Merg până la capăt și le spun ce îmi doresc .

Eleganți , mi-au adus să vad de aproape poșeta mult dorită .

 O bijuterie cap coadă , o frumusețe . Din ce fel de piele este făcută, întreb eu într-o engleza aproximativă ?

Din piele de struț , vine răspunsul prompt .

Si cât costă? Mă dau eu interesată ?

3000 de euro

Soc si groaza , am înghițit în sec, m-am prefăcut că mai mă uit pe acolo ,le-am mulțumit frumos pentru amabilitate ,  o să mai testez și alte mărci , vezi Doamne, aveam banii, aia nu erau nici o problemă pentru mine (sâc) dar , na , nu o să cumpăr așa chiar de la primul magazin in care intru !

Am ieșit și dusă am fost ! Mi-am luat o înghețată de poveste de la o gelaterie ( deh, italieni ) de pe culoar și am râs cu lacrimi de gafa pe car eo făcusem să intru intr-un magazin und eși un mic portofel din piele era peste 1000 de euro .