Nu , nu sunt urâte diminețile de noiembrie , ele sunt un pic misterioase, un pic mai friguroase, sunt dimineți brumate, vezi bruma pe tufănici, pe crizanteme ori pe trandafiri rămași așa de astă vară , înfloriți, ori îmbobociți, diminețile de noiembrie sunt un pic trecute prin ceață și brodate cu frunze moarte ruginii, căutând-și un loc pe trotuare, ori pe pământul ce așteaptă o pătură călduroasă înainte de a veni zăpada pe el , sunt străjuite de copacii fără frunze care se nu rușinează de goliciunea lor, ele, diminețile de noiembrie , ascund povești de dragoste care tocmai au început sau , dimpotrivă , tocmai s-au sfârși așa cum orice poveste se termină, diminețile de noiembrie îmi aduc în minte fata aceea frumoasă care se întâmpla să vină pe aceiași stradă cu mine, eu mergeam la generală, ea , la liceu , era înaltă, blondă , cu ochii mari, negri, ca de căprioară,  cu pielea albă ca frișca, buze roșii ca de măceș, cu părul ondulat, ieșit afară din căciulă, purta un pardesiu gri , ori poate bej , la care asorta fularul, căciula, mănușile și ghetuțele roșii ca frunzele căzute pe trotuare , pe care le striveam în goana către nicăieri .

 O zăream de la colțul străzii, mai întâi prin ceață , apoi , din ce în ce mai clară, mai aproape , mai frumoasă, mai specială, lăsând în urma ei un parfum adus de prin țări străine, îmbătând cu speranțe deșarte tinerii amorezați de ea . Atunci nu știam cine este , acum ia  nu mai țin minte cine era ....Ce frumoasă mai era !

Nu , diminețile de noiembrie nu sunt urâte , am văzut farmecul lor și mai târziu , când străbăteam Grădina Publică spre liceu și mă întâlneam cu o frumoasă doamnă ,farmacistă , o știam de la farmacie, (de la mine din orășelul meu cu oameni puțini și doruri multe) . Avea ochii verzi ca toate frunzele care fuseseră mai înainte în pomi și peste tot, avea părul castaniu , sau poate blond , avea mereu un pardesiu sau un palton de calitate , din stofă , verde ca ochii ei, mereu frumoasă, mereu misterioasă , mereu mirosind a flori de primăvară, de parcă nici nu era afară toamnă . Nu se grăbea niciodată , mergea elegant , drept, avea ținuta unei regine care era pe tron .

Nu , diminețile de noiembrie nu sunt urâte, ele sunt descoperite la valoarea lor de oamenii care vor să bea un ceai cald împreună , la un ceai dansant ( mai știți ce este un ceai dansant ?) și își dau întâlnire , mai pe seară , la cutare acasă , unde vor asculta muzică bună, de calitate, se vor alătura unor suflete dragi, vor vorbi despre ce cărți au mai citit, despre ce filme au mai văzut , despre cine cu cine mai iese, ori , poate , nu mai iese deloc, vor mânca prăjituri făcute în casă de gazdă , ori nu ....dar sigur vor dansa .

Nu diminețile de noiembrie nu sunt urâte , mai ales dacă aveai oră de istorie cu doamna profesor DELCESCU , care venea domol, cu piciorul în ghetuțe din piele maron închis, cu o poșetă asemănătoare la culoare, din piele fină , mirosind a ploaie și a parfum, cel mai fin, divin, elegantă, blândă, dându-ne lecții de feminitate ...și de respect .

Nu diminețile de noiembrie nu sunt urâte , vei mai găsi prin pomi mere roșii neculese , gutui lăsate special până mai încolo, struguri uitați de gaițe și, sigur că da, măceșe roșii ca focul prin toate tufele de măceș.

Nu , nu trebuie să vă feriți să ieșiți din case în diminețile de noiembrie pentru că s-ar putea să ratați să vă întâlniți cu fericirea !