FALIMENTUL CAPITALISMULUI

Ieri seară am intrat într-un mare centru comercial cu speranța că , poate , voi reuși să găsesc ceva frumos să îmi pot cumpăra, să mă relaxez privind lucruri frumoase și să mă plimb un pic după o zi de muncă .

Rezultatul a fost contrar așteptărilor mele .

Am găsit multe  magazine închise definitiv, falimentate de pandemie, cele care nu erau încă închise erau aproape goale, cu câteva cârpe pur și simplu agățate pe umerașe , mari branduri ajunse la faliment ,o vânzătoare care picta pe numere pentru că efectiv nu aveau absolut nici un client  .

 În cele câteva magazine deschise țoalele atârnate pe umerașe cu greu le-ai fi putut spune haine, numai haine nu erau .

Niște chestii din cele mai proaste materiale posibile pe care nu le-aș fi pus nici preș la cățeaua mea . Este drept că erau unele foarte ieftine, dar nu toate .

Niște bluze, pulovere sau pantaloni din materiale reciclate , realizate din PET-uri reciclate, plastic, numai plastic, poliester, câteva elemente de decor jalnice, vânzătoare disperate sa mulțumească clienții atât de puțini că ii numărai pe degete . Numai gândul că cineva ar putea să îmbrace așa ceva și parcă te înfioară !

Mi-au dat lacrimile ! Nu îmi venea să cred că nici măcar nu am la ce râmni !

Am intrat în MOBEXPERT si , înafara câtorva elemente de bun gust cum ar fi elemente de decor, porțelanurile și cristalurile , în rest , nimic de calitate , nici o lenjerie, (oricât era de scumpă , chit că scria pe ea că este din bumbac 100% ) nu se putea numi de bumbac și nu se puteau compara calitativ cu ceea ce înseamnă cu adevărat o lenjerie de calitate, nici o față de masă cu șervețelele de rigoare nu era de calitate , tot plastic și la prețuri astronomice, de mobilă nici nu mai vreau să mai vorbesc .

Parcă erau „făcute pe vapor” cum s-a exprimat foarte corect o mătușă de a mea obișnuită cu lucruri de calitate superioară .

Am intrat la „Steilmann” de asemenea, gol , trist, jalnic . Câteva chestii absolut oribile din toate punctele de vedere

( calitatea materialelor, culori, croieli ) atârnau pe câteva umerașe . Mai bine ar închide decât să se facă așa de râs !

„CASA RUSU” s-a închis definitiv , nu mai există .

Am Intrat la „CCC” , la „H&M” , dezamăgitor.

Fără să vreau am început să compar în mintea mea ceea ce vedeam acum, aici cu ceea ce am văzut , avut , atunci , acolo și aici , tot atunci , amintiri din altă viață parcă !

Am început să mă gândesc cu nostalgie la ce fel de materiale erau pentru rochii , fuste , bluze, pantaloni, costume taior , etc. la ce am purtat atunci : se găseau , în perioada comunistă în magazinele noastre, nu doar din București ci și de prin provincie , chiar și în orășelul meu mic cu oameni puțini și doruri multe( acum sunt puțini , că atunci erau oameni mulți cu ceva doruri mai puține) : SELECT, ROMARTA, MACUL, aproape că nu aveai bani să cumperi ceea ce era prin magazine atunci , cele mai căutate numere vânzând-se la un moment dat , la sfârșitul perioadei comuniste , pe sub mână . Eram fie elevă fie studentă și nu îmi puteam permite să dau din bursa mea 3000 lei pe un costum de stofă ,dar ce costume erau !

Da, este adevărat că nu se găseau alimente, nu se găseau multe, nu era căldură în calorifer și nici apă caldă pe țeavă, că ne era foame, frică și frig în case , dar hainele încă se mai găseau și erau de cea mai bună calitate .

Costumele erau din stofă de cașa sau de tergal , fuste găseai din stofe, din DENIM sau din tercot, din tergal sau din velur , catifea din bumbac sau in 100 %, bumbac 100% sau lână 100% , bluze de mătase naturală plină, fețe de masă din damasc, poplin, olandină, lenjerii din damasc, șifon sau bumbac satinat, ba erau și pulovere din lână adusă din afară , acele pulovere din cașmir sau din lână shetland.

Eu am trăit primii 25 de ani în comunism și nu aș putea să spun că regret societatea comunistă , Doamne ferește , dar , totuși , când văd că am ajuns noi ca popor , piață de desfacere pentru toate gunoaiele ,  bătaia de joc a acestor comercianți de carton, bătaia de joc a clasei noastre conducătoare , bătaia de joc a tuturor celor plătiți de noi, din munca noastră să verifice calitatea produselor vândute la noi în țară , mă gândesc ce anume ar fi pățit asemenea „vânzători” dacă ar fi îndrăznit măcar să aducă așa ceva în România pe vremea lui C .

Dar nu aduceau la noi pentru ca ei importau de la noi .

 Importau încălțăminte și marochinărie din piele ,importau cămăși de la „Braiconf”  importau costume din stofă din lână , importau pulovere din lână și acele vestite cojoace „Alain Delon ” care aveau mare căutare in epocă, importau produse finite , nu materie primă , importau covoare , pături de lână, importau de nu le mai găseam noi pe urmă prin magazine . Poate că le dădeam sub prețul pieței de aceea importau de la noi, dar chiar și așa , totuși , calitatea acelor produse era net superioară a ceea ce găsim astăzi prin magazinele de la noi .

Acum noi exportam la greu lemnul din pădure , cel de esență tare în mod deosebit, exportăm nisip, pietriș și ciment, exportam grâul, porumbul ca atare, dăm de pomană , gratis, forță de muncă și creiere, inteligență , etc . Ce suntem noi ca națiune ! Piața de desfacere , da , dar chiar a tuturor gunoaielor ?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.