Noiembrie 1989 II

capitolul 2

Alina

Alina adormise după schimbul trei fără să se mai spele .  Se trezi la un moment dat , în casă era tot frig , dar trebuia să iasă din plapuma grea umplută cu lâna în care se încălzise și să pună apă pe foc să o încălzească să se spele .  Se duse la bucătărie, alese cele mai mari oale pe care le avea special pentru a încălzi apa , le umplu până sus la buza lor si le puse pe aragazul ei cu două ochiuri (pe care cu greu îl procurase de la un magazin unde era singurul aragaz si acesta era dosit)  să se încălzească .

Aragaz cu două ochiuri și cu cuptor cu două arzătoare laterale Fotografie luata de pe net

Între timp inspectă frigiderul să vadă ce ar putea să mănânce de prânz . Mai avea un pic de ciorbă făcută din găina de la ai ei , o bucățică de brânză , tot de la ai ei , iar pe balcon avea niște borcane cu zacuscă , niște gemuri și dulcețuri și bidoanele cu murături și varza puse la murat .

 Va încălzi un pic de ciorbă să mănânce , îi era foame , nu mâncase nimic de dimineață de obosită ce era după schimbul trei , dar îi era teamă că va vomita tot . Nici pâine nu mai avea decât un colț de pâine . Va trebui să ia și pâine de la alimentara unde era arondată , tocmai in „L” -uri ,pe cartelă,  dar întâi să bage ceva în gură că tremură de foame și de frig .

Frigider „Arctic” Fotografie luată de pe net

Apa de pe aragaz se încălzise , ia oalele grele și se duce cu ele în baie , le pune lângă cadă , ia și un ibric , se dezbracă și intră în cada rece să se spele bine , să mai alunge din mirosul acela de la capătul liniei de montaj , miros de benzina amestecat cu mirosul de noxe de la țevile de eșapament , cu cel de pilitura de fier fină , miros care se impregna în păr , în piele , în haine , în sufletul și în plămânii ei . Hainele cu care fusese îmbrăcată la schimbul trei le băgase în mașina de spălat și pusese capacul . Absolut toate erau cenușii de la acel fum ce ieșea la final de bandă unde erau încercate motoarele, mașinile și nu mai puteai să le îmbraci dacă nu le spălai bine de tot .

Săpun de casă Fotografie luată de pe net

Avea săpun de casă de la mama ei , îl folosea și să se spele pe cap dar și să spele rufele în mașina de spălat sau la mână. Mai avea un pic de detergent PERLAN . Punea un pic de tot doar să le dea un parfum că nu se găsea și când găsea era mereu coadă mare . Pentru mașina de spălat îl dădea pe râzătoare și adăuga în apa din mașina ALBALUX 9 pe care o cumpăraseră chiar în primul an de căsnicie din prima de instalare pe care aveai dreptul să o iei , adică un CAR de 8000 lei pe care îi împrumutai de la CAR chiar dacă încă nu aveai fondul necesar să ai dreptul să împrumuți bani de la CAR , aceasta era facilitatea creată. Nu era ceva ca un fel de primă pe care să nu trebuiască să o mai dai înapoi, o dădeai înapoi în rate, până la ultimul leu , dar te împrumuta CAR-ul chiar dacă tu nu aveai încă un fond acolo.

Mașina de spălat „ALBALUX 9” Fotografie luată de pe net

Făcuse rost de șampon tot de la colega ei care aducea de toate , dar era foarte scump , iar ea cumpăra foarte rar . Nu se îndura să îl folosească de două ori , dădea o singura dată cu el , la final. Apoi se clătea cu oleacă de oțet pusă în apa de clătit . Trebuia să folosească apa cu mare grijă că nu avea prea multă apă caldă . În sfârșit , se clăti repede pe cap cu ultima apă rămasă în oală , se îmbrăcă cu hainele curate alese dinainte , își puse două rânduri de ciorapi si niște șosete de lână tricotate de mama ei , un prosop gros in cap și se duse la bucătărie să încălzească ciorba să mănânce .

După ce termină de mâncat se apucă să mai încălzească un pic de apă pentru vase , erau și acelea de spălat și trebuia să fiarbă bine apa pentru vase că nu avea detergent de vase , doar niște tix și un pic de DERO să pună în apă să poată să spele bine vasele . De clătit le clătea cu apă rece la fel cum făcea și cu rufele , până când îi înghețau mâinile și se înroșeau de frig dar de spălat apa era fiartă bine .

 Termină și cu vasele, își uscă bine părul cu uscătorul de păr de îl primise cadou la nuntă  de la o rudă ce avea pile la Electro Argeș din Curtea de Argeș , se îmbrăcă bine de tot să plece după pâine și ce o mai găsi , dacă va găsi ceva pe cartela de alimente . Verifică să aibă la ea cartela de pâine și pe cea de alimente , numără banii din portofel , ieși pe ușă si încuie în urma ei .

Fabrica de electrocasnice „ELECTROARGES” din CURTEA DE ARGES

Tot drumul se gândi iar că va trebui mâine seară, sâmbătă seara când va ajunge acasă să vorbească cu mama despre problema ei cu sarcina, pentru că nu știa ce să mai facă . Avea dreptul să ia liber pentru alăptat copilul nou născut două ore pe zi , în fiecare zi , de la trei luni de când era obligată să înceapă serviciul până la un an al copilului dar ea alesese să muncească opt ore pe zi în loc de șase ,adică 40 de ore ,  de luni până vineri inclusiv , iar la sfârșit de săptămână își lua o zi liber să se ducă la mama ei să își vadă copilul așa că sâmbătă noapte nu se va duce la muncă la schimbul trei  ci va pleca cu trenul de după amiază , după ce va veni și soțul ei de la serviciu , direct la gară. Mergea întâi cu un autobuz de la uzină până la Pitești, apoi lua un tren până la Costești unde schimba și lua al doilea tren până in orășelul ei natal unde se afla copilul la părinții ei.

Autobuz vechi folosit înainte de 1990 -Fotografie luata de pe net

Ajunse in alimentara din „L” uri, de fapt nu înlăuntrul ei stăteau , ci afară , după  o bară metalică groasă unde aștepta lumea să ia pâinea pe cartelă.  Când ajunse in dreptul gemulețului îngust băgă mâna prin gemuleț cu cartela de pâine , vânzătoare găuri ziua de azi cu un fel de sulă ca de cizmar , apoi îi luă banii și îi dădu o pâine și jumătate căci la tata avea dreptul ei toți trei , adică ei doi și copilul lor pe care încă îl aveau pe cartela lor de acasă.  Auzi apoi ca va băga și ouă și se gândi că trebuie să stea să ia indiferent ce înghesuială va fi pentru că nu mai avea deloc ouă si poate le va putea păstra pentru câte o prăjitură de Crăciun și de revelion . După câteva ore bune de când plecase de acasă se întoarse victorioasă cu un carton de ouă ( 30 de ouă , rația lor pe o lună de zile ) și o pâine și jumătate.

Cartelă de pâine -Fotografie luată de pe net

Ajunse acasă frântă de oboseală de la înghesuiala de la ouă și pâine , băgă ouălele în frigider ca pe o mare comoară, puse pâinea în cutia de pâine din bucătărie si se duse să spele rufele ca era vineri și trebuia să le spele azi , mâine va fi și mai obosită și va trebui să plece la patru după masă , acasă la copil.

Din nou puse apă la încălzit , de data asta în mașina de spălat , adică pe bază de curent electric , nu de gaze și se apucă să trieze rufele pe culori . Va începe cu cele albe !

Era deja ora patru după amiază , bărbatul ei trebuia să vină de la serviciu , dar încă nu apăruse .

 Opri aragazul că se mai dezmorțise în apartament și băgă prima la spălat prima tranșă , rufele albe .

Dădu drumul la radio să asculte un pic de muzică ar fi vrut dar era doar o emisiune politică de proslăvirea partidului .

Aparat de radio "Gloria" Fotografie luata de pe net

 Dădu drumul la mașină să învârtă elicea și se uită la ceas . O va lăsa cam un sfert de ora să le învârtă apoi le scoate și le pune în cada să le clătească la mână în apa rece ca gheața . Știa că i se vor înroși mâinile , o vor durea, vor îngheța dar nu mai avea altă apă caldă pentru clătit .

În mod sigur o fi stând pe la vreo coadă de alimente , poate o fi găsit ceva carne sau măcar niște cartofi de ar găsi , ce bine ar fi !

Era un băiat bun soțul ei , știa asta , dar nici el nu putea face minuni, nu se găsea mai nimic la „Alimentara” înafara de conserve de pește și de ce ne dădea pe cartelă. Atunci când băga la alimentară carne era omorul de pe lume și stăteai ore întregi să apuci măcar un puișor mic cât un porumbel . Ce noroc aveau ei că părinții lor nu stăteau la bloc și se chinuiau să crească niște păsări și câte un porc ! Anul aceste socrul ei nu mai crescuse porc, nu mai creștea că nu mai avusese ce să îi mai dea să mănânce după ce le confiscase lotul ajutător avut de bunica lor, văduvă de război . După moartea acesteia primărița din comună le confiscase lotul ajutător , via , de asemenea o confiscase, o scosese și pusese in locul ei mături . Socrul Alinei primise , în schimb,  o amendă de 5000 de lei , cu

poprire pe salariu, de la primărie pentru că nu dăduse la stat un porc , un fel de impozit pe gospodărie .

Alina abia aștepta să sosească soțul ei acasă să îi povestească ce a pățit la serviciu și să se sfătuiască cu privire la sarcina ei descoperită de medicul adus special la uzină.

Apoi abia aștepta să se ducă la copil, ar fi vrut să îl ia în brațe și să nu îl mai lase din brațele ei . Să îi pună căpșorul mic la piept și să îl asculte cum respira ,să îl vadă, să îl mângâie, să îl miroasă, să îl audă cum gângurea , sa vadă cum i-au dat dințișorii, să se joace cu el , trebuia să îi ducă mamei ei laptele praf și ce lucrușoare mai făcuse rost pentru el , tot de la o colegă, alta decât cea cu cosmetice, o colegă care nu se ocupă cu bișnița dar care are relații si cumpără pentru băiatul ei, dar, uneori, nu le nimerește ca mărime , ea și ea ce apucă să fie din bumbac și bune calitativ, în special pantalonași , iar când nu le nimerește mărimea mai cumpărăm noi, celelalte femei care avem bebeluși acasă . Îl îmbrăca bine pe copil să nu sufere de frig așa ca ei doi , că era foarte mic și trebuia să nu răcească .

Acasă la mama Alinei încălzirea casei se făcea cu lemne arse în sobele de teracotă și era cald , incomparabil mai cald decât la bloc la ei, unde era îngrozitor de frig . Mulțumi în gând lui Dumnezeu că ai ei mai stăteau încă la casă și nu le fusese demolată casa pentru a fi făcute blocuri, astfel și copii fratelui și al ei erau la căldură lângă sobă și nu sufereau de frig . Avea mamaia și cu tataie grijă ca nepoții lor să nu sufere nici de foame și nici de frig , dar oare, până când ?

Televizorul „Diamant” -Fotografie luată de pe net

Urma să îi demoleze la anul, deja puseseră în fața porții lor un semn , o țeavă care era semnul până unde va veni viitorul bloc , deci decizia fusese luată . Mama Alinei se ducea la biserică să se roage la Dumnezeu să nu o demoleze, să se facă o minune și să scape de demolare , că ea la bloc va muri și de frig și de foame , dar , mai ales , de aer, nu va avea cum să trăiască ea cu chirie la pensie când toată viața ei muncise să își facă un cuib de casă pe pământ , proprietate personală . Câte sacrificii nu făcuse pentru acel cuib de casă doar ea știa cu bunul Dumnezeu! Să ajungă ea din casa ei la bloc , cu chirie , să fie băgata într-un micuț apartament cu un singur dormitor (că doar atât ar fi avut dreptul că amândoi copii sunt plecați deja de acasă) ,să nu mai aibă unde să își primească copii și nepoții când vor veni pe ea , după ce ea a muncit o viață tocmai ca să nu mai fie chiriașă ?

Casă frumoasa de arhitect Adrian PĂUN - Fotografie luată de pe net