Trimisul lui Dumnezeu
Oameni necunoscuti iti povestesc pe scurt viata lor si iti dau sfaturi care sunt urmare a experienteleor traite de ei . Este curios cum acestia vin in viata fiecarui om exact atunci cand au nevoie de ei .

Amintiri din altă viață

Trimisul lui  Dumnezeu

Autor Ana GEORGESCU

Uneori ți se întâmplă în viață să întâlnești oameni pe care nu îi cunoști,  care stau de vorbă cu tine,  iți spun ție, un străin, trăiri pe care le-a avut apoi te sfătuiesc așa cum cred ei de cuviință , ce să faci si ce să nu faci , iar eu cred că nimic nu este întâmplător pe lumea asta.

Eu sunt convinsă ,acum la vârsta mea, că acești oameni iți sunt trimiși în drumul tău de Dumnezeu să îți spună ție povestea lor, sfaturile lor, ca tu să le bagi bine de tot la cap , dacă ai înțeles de ce a venit omul acela in calea ta să se spovedească ție de bine, de nu, nu .

 Am mai povestit pe pagina mea despre întâlnirea cu un om care avusese cinci copii si, la un moment greu din viața ei , o fată măritată rău,  s-ar fi sinucis , iar el era convins ca fusese omorâtă de fostul lui ginere supărat pe ei toți că nu ii trecuse casa lor din Pitești pe numele lui .

 Apoi omul se apucase să le facă la toți copii lor case, dar in special la fete, să nu care cumva să ajungă in situația primei lui fete .

Nu îl văzusem in viața mea, eu cu soțul meu am intrat in vorbă cu el să îl întrebăm de cineva si el a stat cu noi de vorbă mai mult pentru că voia să își spună of-ul său . I-au dat lacrimile când a început să ne povestească nouă despre fata lui si hotărârea de a le face fetelor un rost din care ginerii pot pleca dacă vor, pot rămâne dacă vor , dar nu au voie să se poarte urât cu ele, să nu mai ajungă nici un copil de al lui la mâna vreunui escroc sentimental.

 Am mai întâlnit in viața mea femei sau /si bărbați care, la drum lung, în tren sau în autocar , să îmi povestească viața lor , greutățile lor, întâmplările lor importante si tot ei sa îmi dea si sfaturi de așa natura încât , dacă o fi să ne confruntăm in viață cu ce s-au confruntat ei să știm ce avem de făcut .

Nu știu de ce , ce fac eu de mi se confesează lumea mie, îmi spun mie ce au ei pe suflet si îmi dau sfaturi , pentru că mi se întâmplă asta foarte des . Iar eu plâng sau râd odată cu ei .

 Tot așa mi s-a întâmplat si sâmbătă la biserică .

 Pentru a se păstra distanțarea sociala slujba de Moșii de toamnă, sâmbăta morților, s-a ținut afară în curtea bisericii ,la aer curat ( ce bine a fost! )  iar mesele erau multe si distanțate ; nu mai era înghesuiala așa cum era altă dată în biserică, când nu mai aveam nici unde să ne punem coliva .

Lângă mine s-a așezat o doamnă mai in vârstă , aveam să aflu ca are 64 de ani , își pusese coliva lângă a mea , dar în față , doar că din poziția aceea nu îi vedea pe preoți si s-a așezat chiar lângă mine cu ochii la ei .

Am stat mult la slujbă pentru că erau foarte multe pomelnice de citit cu toți morții fiecărui participant la slujbă , așa că de dimineața de pe la ora 08 si până pe la ora 12 am tot stat una lângă alta ; a venit la mine cu un pachețel de împărțit , o pară, o felie de chec și una de cozonac făcute în casă și un pahar de colivă , cu mult înainte de a se fi terminat slujba, mult înainte de a fi zisa „Veșnica pomenire” si-mi zice :

„-Să primească Dumnezeu cui s-a rânduit !”

Zic „Bogdaproste!” așa cum se zice iar dansa continua :

„Da să știți că eu i-am făcut toate pomenile așa cum trebuie , asta este așa, să nu treacă ziua asta importantă fără ca eu să nu ii împart lui .Apoi eu împart de acum din timpul slujbei că după ce se termină slujba nici nu mai ai cui să îi împarți că pleacă repede toată lumea, la cimitir sus în deal sau la ei acasă si  nu mai prinzi picior de om să ii dai pomană.”

Vă spun cinstit că îmi dau lacrimile si acum când scriu , de ceea ce a urmat ulterior .

 S-a așezat lângă mine si a început sa îmi spună :

„Doamnă eu sunt văduvă de trei luni si să știți că este foarte greu să rămâi fără jumătatea ta cu care ai trăit o viață întreagă ; este foarte rău să fii văduvă , să nu mai ai cu cine să mai vorbești in casă , cui să ii mai spui ce ai văzut si ce ai auzit, ce ti s-a mai întâmplat . Am venit aici in orașul ăsta eu tocmai din Brăila si el dinspre Craiova si aici ne-am cunoscut , aici ne-am căsătorit, eu aveam 18 ani  eram un copil , si el 24 , am lucrat amândoi la Petrochimie si singuri , noi doi, am crescut trei copii , i-am ținut in facultăți și , așa cum am putut noi , le-am făcut nunti și i-am ajutat cu ce am putut noi pe toți trei . Să știți că poți să ai și zece copii nu este ca omul tău, jumătatea ta  .”

Primul preot a început citirea pomelnicelor :

„-Să îi odihnească în pace Dumnezeu pe : Ana, Dumitra, Paraschiv, Ilie, Ilinca , Mihai, Achilina „

Zice doamna: „Am copii buni , foarte buni, nimic de zis, băiatul are 44 de ani, este stabilit in Elveția , am o fată în București si alta aici , stă in Bănănăi , are si ea doi copii, sunt toți bine .Sunt mandră de ei .

  Toți au facultăți si doamnă, se mirau toți directorii de la noi cum de am reușit noi, doi muncitori , să ii avem pe toți studenți si ai lor nu ?

Am in total șase nepoți de la cei trei copii ai mei, două fete si un băiat .

 Fiecare copil este la treaba lui , la casa lui , eu eram cu el in casă, cu el vorbeam și cu el mă sfătuiam. Omul meu .

 Niciodată omul meu nu m-a bârfit pe mine nimănui, eu am fost pentru el cea mai frumoasă, cea mai vrednică și cea mai bună femeie din lume . Eu sunt din șase surori și el era din șase frați”

Am ascultat fără să zic nimic, o aprobam, ce era de zis aici ?

Preotul continuă : „Încă ne mai rugăm pentru sufletul adormiților tăi  Ion, Gheorghe, Vasile, Anisoara, Elena, Maria , Victoria , dă-le Doamne lor odihnă veșnică „

Doamna continuă:

„ Am fost și noi multe, șase surori, dar când veneam acasă de la școală o găseam pe mama cu ciorbă de fasole cu mămăliguță caldă si cu murături, ce fericite eram ( si ce bune erau!).  Nu am fost bogate dar am fost cuminți si vrednice ; toți ne-am făcut rosturi si ne-am aranjat. Am fost ambițioase și de cuvânt”

 „-Da de ce a murit soțul dumneavoastră, bănuiesc ca nu era așa de bătrân ? îndrăznesc să întreb eu .”

Răspunde doamna: „ Dintr-un cancer de pancreas doamnă , a avut cancer de pancreas , era operat de trei ani de doctorul Irinel POPESCU de la București și mergeam lunar la București de îi făceam citostatice si acum, cu COVID-ul ăsta nu ne-au mai primit , ne-au zis că nu mai primesc decât pe cei de COVID si atât . Restul nu au decât să moară ,deh,  murea el oricum dar ... dacă ar mai fi făcut in continuare citostaticele poate ar mai fi trăit si azi , dar nu au mai vrut să mi-l primească pe omul meu .

A împlinit 70 de ani pe 20 iulie și a murit pe 30 iulie . „

Preotul: „Si iartă-le Doamne păcatele lor și ii odihnește de-a dreapta Ta: Grigore, Pavel, Gheorghe, Mihai, Constantin, Marin, Preda, Ioana, Florica , Gheorghița,.... „

Mi-au dat si mie lacrimile văzând-o si ascultând-o pe ea .Doamna a continuat:

„-Doamne, ce om bun am avut eu la ușa casei mele ! Îmi zicea mereu să nu mă bag eu cu nimic la copii, să îmi văd de treaba mea, să nu le zic nimic chiar dacă văd sau aud ceva ce nu îmi convine mie , să strâng din dinți și să îmi mușc limba până când mi-o da sângele da lor să nu le zic nimic, că ei se iartă și se împacă între ei iar pe mine vor prinde ură „

Preotul : „Stăncuța, Nestor, Mihaela, Saveta , Filofteia, Niculae, Dumitru, Florinel, Marin , Marița cu tot neamul lor cei adormiți și dă-le Doamne lor un loc de verdeață  „

Doamna : „Niciodată eu nu m-am certat cu bărbatul meu din cauza nimănui, că mai sunt în viață oameni care îți vor răul, încearcă să te învrăjbească , dar tu nu trebuie să te cerți cu omul tău de la alții .”

I-am spus și eu câte ceva :  am 35 de ani de căsătorie ,am un om bun , am un băiat foarte bun , (ea avusese 46 de ani de căsătorie si îl venera pe soțul dânsei, răposatul) , sunt mândră de ei.

 I-am răspuns la întrebări , i-am zis că băiatul meu este acum în Franța , unde este acum atât de rău cu boala asta dar că nu este plecat  definitiv; este doar pentru un an, apoi se va întoarce la el acasă în București , i-am spus că nu este  încă însurat dar trebuie să facem ceva , cumva , că a cerut-o de soție pe prietena lui dar nu putem fixa nici cununia civilă si nici nunta până ce el nu se va întoarce din Franța si până ce nu se va termina cu tâmpenia asta de COVID .

Zice ; „Doamnă, o să vedeți că o să vă ajute bunul Dumnezeu la tot ce aveți în plan dacă vă veți ruga la El . Eu, după ce am ieșit la pensie forțat , așa cum s-a întâmplat că in 2007 s-a închis Petrochimia , de comun acord cu el , cu bărbatul meu, am plecat in America si am văzut de copii unei nepoate , fata sorei mele , eu stăteam șase luni pe an , ea , sora mea adică,  șase luni pe an ;m-a plătit bine nepoata mea, stăteam la ea, mâncam la ea si mi-a dat câte 1000 $ pe fiecare lună ; Dumnezeu mi-a ajutat !Toate le-am realizat cu ajutorul Lui .”

Preotul:  „Încă ne mai rugam pentru suflete adormiților tăi :  Grigore, Stefan, Vlad, Constantin, Daniel, Alexandru mort fără lumânare, nespovedit și neîmpărtășit” 

Doamna: „ Să vă rugați la Dumnezeu de sănătatea dumneavoastră, a soțului si a copilului  , că doar cu ajutorul Lui le putem duce pe toate ! Eu m-am rugat in fiecare seară la icoane si cu o lumânarea aprinsă să pot să trec de fiecare hop, si El mi-a ajutat de i-am ținut in facultăți, le-am făcut nunti la toți , sunt toți foarte bine, sunt copii buni dar nici eu nu le fac necazuri, i-am ajutat cu copii, deocamdată nu le cer nimic, mă rezum la cât am; nu am mult , doar 1000 Ron / lună, este foarte puțin  dar nu iau medicamente, trag de ei ca să nu le cer copiilor mei nimic .

Am centrala pusa, merge bine, sunt bine mulțumesc lui Dumnezeu „

Preotul: „ Marioara, Victor, Zaharia, Achim, Eleonora, Stefan, Nicolae, Mihai, mort fără pregătire, ne spovedit, neîmpărtășit si fără lumânare”

Doamna: „ Eu doamnă nu vreau să le creez lor , copiilor mei, neplăceri , eu le-am învățat si pe fetele mele cum să își tină casa , să își respecte bărbatul că cu el trăiesc si cu el fac casă si la fel si cu băiatul meu am procedat.

 Mie acum îmi este foarte greu, ca mă uit de la mine din balcon direct la crucea lui din cimitir , si nu mai pot de dorul lui , dar trebuie să mă întăresc .”Si iar lacrimile i se dau dea dura pe obraji pană in barbă iar eu plâng cu ea pentru că o știu pe mama mea cum plângea după ce a murit tata, pentru că mă pun in pielea ei si simt in sufletul meu ca eu nu as putea rezista la o asemenea durere .

Ii sună telefonul , nepoatele vor sa vina la ea sa le facă niște măști de HALOWEEN , ea le spune DA fără nici cea mai mica ezitare  , slujba se termină , vine popa si ne cântă „Veșnica pomenire” la colive, toarnă vinul si gata , slujba s-a terminat .

Mai o văd cum se apleacă si îmi dă trei caserole din alea mici, mici, pentru a pune si din coliva de pe tava sfințită de preot la cei ce le voi da de pomana , chit ca eu aveam deja de acasă pusa si in păhăruțe , ca zice dansa ca așa este bine, să dai si din cea sfințită de preot .

 Se uita la mine si mai zice :

„Sa va rugați la Dumnezeu pentru fiecare in parte si veți vedea ca El nu va lasă la greu. „

 apoi pleacă la casa ei așa cum a venit , fără să știu cum o cheamă să ii spun Mulțumesc ! 

 Eu caut să dau pachetele mele , caut patru de bărbați si patru de femei , așa cum am făcut pachetele, dar greu mai găsesc oamenii care dispăruseră rapid așa cum îmi spusese dumneaei , fie la cimitir fie la ei acasă.

 Am terminat cu împărțitul si am plecat pe drum acasă la omul meu care fusese cu mine să mă ajute dar plecase după un timp că trebuia să facă cineva piața, si cine altcineva dacă nu Omul meu drag de lângă mine .

  Eu mergeam către casă si iată, omul meu venea către mine, să mă ajute cu cele două coșnițe si tava de colivă , in caz de nu m-oi putea descurca .

  Omul meu bun .

Aceasta a fost femeia trimisă lângă mine de Dumnezeu să mă învețe pe mine  să tac si să mă rog .

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.