Cum am apărat IRNE-UL de teroristi

Eram în a doua zi după plecarea lui Ceaușescu și la televizor se anunțase că spre Petrochimie Pitești și IRNE Mioveni se îndreaptă o unitate de luptă motorizata care au drept scop să atace cele două întreprinderi. Noi atunci locuiam în Mioveni și eram relativ aproape de IRNE. Foarte mulți oameni care nu aveau cum să plece din localitate la ora aceea, neavând mașini și neexistând nici măcar un mijloc de transport în comun care ne-ar fi putut duce departe de zonă au plecat să apere orașul și în mod special IRNE-ul de atacuri de la eventuali teroriști. Cu mâinile goale, neavând nici măcar un cuțit sau o bâtă mulți dintre bărbați s-au gândit să facă un lanț uman și să nu lase sa treacă nici o mașină neverificata. În general erau oameni care veneau la ei la bloc de la țară sau plecau la părinți singuri și speriați rămași în casele lor prin satele apropiate. Bărbații verificau și portbagajele să nu care cumva să fie ascuns vreun terorist în ele. Vreau să vă spun că eram panicați, speriați și conștienți toți că dacă cineva are de gând să atace IRNE, vom fi cu toții morți dacă nu imediat, în cel mai scurt timp posibil. Nu știu câte mașini au fost de verificat, câteva, maxim 10 mașini, fiindcă nu aveau oamenii mașini, erau în general tineri care primiseră un apartament la bloc, gratis, de la uzină, și abia ce reușiseră să îl mobileze că și apăruseră copii, așa că de mașină nu mai aveau bani. Cele câteva mașini verificate de vecinii mei s-au dovedit a fi pline cu un porc proaspăt tăiat de Crăciun, o damigeana de vin de buturuga, un bidon de plastic plin ochi cu țuică de la ai bătrâni, ouă, pâine de test, niște brânză și ce mai se poate lua de la țară și aduce la apartament ca să fie bine pentru toată lumea. După revoluție oamenii erau foarte speriați de aceste informații date la televizor și se organizau ad-hoc. Până la urmă unul dintre ei a făcut un foc și au început să se strângă lumea lângă foc, speriați și conștienți toți că nu mai avem cale de scăpare dacă informația dată la televizor este una adevărată. Pe lângă noi a trecut repede și doamna vânzătoare de la alimentara, care doar cu câteva zile înainte strigase la noi când stăteam la rând să ne luăm rația de ouă (5 ouă de persoana pe lună) :"ce vă înghesuiți așa, ca animalele ,v-a dat partidul ouă, uite la ei cum se inghesoaie, stați liniștiți la rând dacă vreți să apucați toți, dacă nu, după Anul Nou " . Doamna vânzătoare era recăsătorita cu un inginer și ei au avut parte de tot ce nu aveam noi, ceilalți, ca și alimente. Ba chiar mai mult decât atât, doamna se descurca cu un troc de produse, dădea alimente la schimb cu orice altceva, de exemplu pantofi de calitate, marimea bună, potrivită sau haine de calitate, haine de piele, etc. Doamna vânzătoare era mult deasupra unui inginer, avea bani grei din șpăgi dar și relațiile pe care și le făcea cu ajutorul alimentelor ce le avea pe mâna ei și de care aveam nevoie toți. Acum era o femeie spăsita și ușor speriată. Nu a stat cu noi, a urcat la ea acasă și soțul ei a mai stat un pic și apoi a plecat și el. A fost o altă alarmă falsă ca dealtfel multe alte astfel de alarme care au fost făcute de către cei care au ocupat televiziunea noastră în zilele acelea. A doua zi de dimineață ne-am urcat în primul autobuz care mergea la Pitești și apoi în primul tren spre Roșiorii de Vede, cu schimbarea de tren din Costești și i-am mulțumit lui Dumnezeu că am copilul departe și în siguranță.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.