Ultima zi de muncă în comunism

Mă gândesc că acum 31 de ani eram la munca în România în Dacia și eram schimbul 3. Banda se oprise de mult timp și noi,stagiarii din montaj general ne dădeam cu părerea fiecare la câte un motiv de oprire a benzii.In ultimul timp se oprea foarte des, iar noi eram extenuati încercând să vedem care erau cauzele. Un coleg de-al meu a zis că nu mai are mastic, eu, care terminase PVC-ul care se punea la scaunele auto pe spate și pe lateralele șezutului am zis că nu mai avem scaune, altul a spus că nu mai avem radiatoare de la Brașov. La fel, alții au venit cu informații despre lipsa altor piese, materiale și subansambluri necesare fabricației de automobile. Ar fi trebuit să îmi dau seama că se întâmplă ceva încă de când șeful meu de atunci care era și un fel de șef de sindicat ne-a dat un sul de PVC expandat adus la noi direct de la Timișoara cu tot cu axul de lemn pe care se înfășura materialul. Ar fi trebuit să ne gândim ca este ceva în neregulă cu țara noastră de când, rând pe rând , furnizorii unici (așa aveam noi furnizorii atunci, unici) nu mai ne furnizau piesele de care aveam nevoie. Nu se mai punea problema de calitate ci doar de existența piesei sau a materialelor necesare pentru pornirea benzii de montaj general. După ce am terminat schimbul trei am plecat grăbită spre casă. În Mioveni ,drumul spre casa mea trecea prin spatele casei de cultură și îmi aduc aminte ca ieri că era plin orașul de oameni, bărbați, înalți, îmbrăcați în haine de piele negre și lungi, care se uitau în toate părțile și mergeau grăbiți, parcă îi alerga cineva. Am ajuns acasă și am adormit. Poate că incurc datele, dar aceasta este ultima zi de comunism pe care am trăit-o intens, cu frică și speranță de mai bine, dar nu am crezut niciodată că această țară, care avea atunci peste opt milioane de locuri de muncă, datorii externe 0 zero,va ajunge să demoleze toate acele întreprinderi care ar fi putut fi rentabile. Nu am crezut niciodată că românii vor ajunge să spele podele prin Europa și nu numai. Nu mi-am putut închipui că acești indivizi care au organizat o "revoluție " vor vinde tot ce am făcut noi și părinții noștrii pentru îndestularea lor și a familiilor lor, nu am crezut niciodată că România și romanii vor ajunge o mare piață de desfacere pentru occident și furnizor de materiale, materii prime, sclavi și sclave pentru bunăstarea și distracția occidentalilor. Nu am realizat atunci asta, dar, în curând aveam să ne dăm seama cât de mult am pierdut. Astăzi suntem un neam pierdut , ne-am pierdut în Europa.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.