APARATUL DE MASURAT FERICIREA

Amintiri din alta viată

Cine nu a fost îndrăgostit in liceu ?

 Să îmi spună mie cineva că nu a fost îndrăgostit in liceu că acela ar fi un exemplar rar , de urmărit atent de către psihologi si psihiatri .

Așa ceva nu există! Punct . Fată sau băiat , mai devreme sau mai târziu , se îndrăgostesc fie si măcar pentru un trimestru . Nici eu nu am scăpat de acest fenomen.

 Îmi aduc aminte foarte bine, de parcă a fost ieri , o întâlnire, unică de altfel , pe care am avut-o într-o seara de iarnă din vacanța de Crăciun in Gradina publica ( Parcul central ) din fata liceului meu din orășelul meu  mic de câmpie cu oameni putini si doruri multe .

Acolo iernile erau lungi, grele, gerurile erau puternice si zăpezile se așterneau începând de la Sfântul Nicolae si se mai topeau aproape de Pasti .

Afară ningea cu fulgi mărunți ,strălucitori , care dansau în lumina felinarelor din parc ,  zăpada era așternută bine de tot , într-un strat gros , tot parcul era neatins de picior de om iar sclipirile fulgilor de nea în lumina felinarelor din parc îți dădea senzația ca ești într-un peisaj de poveste ,feeric, așa cum uneori îl surprind marii regizori in filmele romantice . Aveam un palton gri cu pelerină si îmi croșetase mama un fular gri, lung , lung, de vreo trei metri cred , asortat la paltonașul meu , iar pe cap aveam o căciulă din blană de capră cu doua urechi să le zic așa, lungi , care se strângeau cu un inel tot de blană . Mă simțeam bine in pielea mea, eram bine îmbrăcată , nu era prea frig afară si seara abia începea .Iarna se întunecă devreme , era maxim ora cinci (seara) .  Aveam întâlnire cu el .

L-am văzut . A venit către mine. Inima îmi bătea cu putere si aveam fluturi în stomac ( cei care nu ați avut vreodată astfel de sentimente ar fi bine să nu citiți deoarece nu veți înțelege nimic ) .

Când m-a luat de mână , m-am topit ca un fulg de nea, iar când a început să se joace cu fularul meu , să mi-l desfacă si să îl arunce in sus pe crengile castanilor ninși eram parcă in cer , într-un dans nesfârșit, amețitor,  ca atunci când visezi că zbori, când te crezi  o pasăre libera .

Ce sentimente ciudate , ce stare de euforie , extaz !

Era pentru prima dată când aveam o astfel de stare, când simțeam că  zbor, că plutesc, că sunt într-o bulă de fericire . A mea .

Doamne, eram în rai , unul de gheață , argintiu-auriu, pluteam, si atunci, dacă as fi fost conectată la un aparat de măsurat fericirea cred că acesta ar fi sărit de valoarea maximă afișată.

Știți bine , sunt tot felul de aparate de măsurat tot felul de valori , de exemplu cantare, unele sunt construite pentru a cântări mg ( pentru aur, diamante, metale rare, pietre prețioase, )  , grame , altele , pentru tone , cântăresc nisip, pietriș, ciment, pământ , grâne , etc.

Mie mi-ar fi trebuit unul fin , din acela de cântărit aur sau pietre prețioase, dar construit pentru tonaje mari. Înțelegeți ce vreau să spun ? Sau poate unul de măsurat intensitatea precum ampermetrul, sau un Multimetru.

Ceva încă nu s-a inventat de către om pentru a putea măsura fericirea astfel încât vom rămâne cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu , inima si sufletul fiecăruia dintre noi sunt aparatele noastre de măsurat fericirea .

Aparatul acesta de măsurat fericirea pus in fiecare din noi de însuși Dumnezeu este precum un termometru care măsoară atât temperaturile cu plus cat si pe cele cu minus .

 Dumnezeu ne-a dat fix aceiași inimă atât pentru a măsura fericirea, bucuria , cât si supărarea, necazurile, tristețea, si ea, săraca , are parte de mult mai multe necazuri , supărări si tristețe într-o viață de om decât de bucurii, fericire, exaltare.

Când suntem tineri aparatul nostru măsoară fericiri , bucurii multe, o tine tot într-o exaltare, intr-un extaz .

Te bucuri pentru cea mai mică victorie pe care o ai cu prietenii tăi de pe stradă sau de la grădiniță, râzi ca nebunul până la lacrimi de glumele bunicilor ori ale părinților, poți să râzi cu lacrimi de fericire , ai satisfacții si pleznești de bucurie si mândrie când ai reușit la un examen foarte greu pentru tine, râzi, te bucuri , ești fericit des, pentru că ești sănătos, ești frumos si toate îți vin bine,  pentru că ai părinții sănătoși, pentru că ai si bunici in viață, toate îți merg bine . Inima ta este ușoară, aparatul de măsurat fericirea o tine mereu in sus , pe plus .

După 40 sau 50 de ani , după cum îți este norocul , încep problemele, apar necazurile care , până atunci au fost ale bunicilor tăi, au fost ale părinților tăi si aparatul tău de măsurat fericirea ta începe să treacă din ce in ce mai des pe minus , nu mai măsoară așa des fericirea, nu  o mai ținem într-un râs, într-o veselie, într-un chef nebun de viață , zâmbești din ce in ce mai rar, nu mai te veselești așa de ușor, parcă si glasul ti se schimbă, ochii tăi privesc altfel, asculți mai mult, vorbești mai puțin, înțelegi mai bine oamenii, viața , pui mai mult preț pe familie, pe prieteni , inima ta dragă nu mai se înfioară de nebunii ale tinereții ci de frică să nu piardă o ființă dragă , sufletul tău este acolo mai cald, mai aproape de aproapele tău si înțelegi din ce in ce mai bine că viața noastră este scurtă iar fericirea este o secundă din ani de necazuri si probleme .

Cei care au o fire vesela, optimistă , care vor ști să facă haz de necaz, să pună la spate problemele care te pot îmbolnăvi de inimă , aceia vor fi cei mai câștigați, ei vor trai 100 de ani si mai bine, pentru ei orice s-ar întâmpla , spun că nu este foarte grav, găsesc soluții la orice problemă si merg mai departe fluierând .

Pentru ceilalți însă, aparatul acesta de măsurat fericirea, sau supărarea, după caz,  când începe să măsoare mai mult pe minus decât pe plus, mai multe necazuri decât bucurii,  cedează, face poc, ca un arc care se rupe, ca un bec care se arde, si , cum Dumnezeu nouă nu ne-a lăsat piese de schimb , odată ce aparatul nostru de măsurat fericirea a cedat s-a terminat si viața noastră .

 Fiți fericiți, optimiști, veseli cât de mult puteți, găsiți cât mai multe soluții la orice problemă, si veți avea grijă mare de aparatul vostru de măsurat fericirea !