Amintiri din alta viață

Am văzut , cu foarte mult timp în urmă, poate sunt 20 de ani de atunci sau mai bine de atât ,  un documentar interesant cu doi soți , in vârstă de 70 de ani , unul arhitect iar celălalt pictor, care s-au hotărât să își facă o casă frumoasă , din sticlă si materiale noi, moderne , în locul celei de lemn, casa lor din pădure , o casă de vacantă .

Mi s-a părut aiurea ca la vârsta de 70 de ani să te apuci de făcut o casă ,in pădure, din sticlă iar eu, atunci , cu mintea mea de 30 de ani i-am considerat niște bătrâni senili , egoiști, ușor dezaxați .

Ce rea am fost !

I-am judecat greșit . In primul rând eu nu am dreptul să judec pe nimeni, dar așa este firea omului .

Oamenii aceștia își aveau un vis al lor din tinerețe, încă de când erau niște necunoscuți, neica nimeni cum am zice astăzi , dar , înainte de a deveni niște mari personalități in domeniile lor de activitate, si-au crescut frumos copii, si-au îngrijit părinții, au muncit si au construit ceea ce au putut , in limita posibilităților lor , fără a fi fost ceva exagerat , din munca lor cinstită.

Succesul lor s-a arata târziu , după 50 de ani , dar a fost atât de mare încât ei au renăscut ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă, sau ca un fluture ce apare dintr-o omida si începe sa zboare spre înaltul cerului .

Atunci, la vârsta de 70 de ani ei au putut să construiască casa lor de vis, să isi realizeze visul lor la care nu renunțaseră niciodată .

Atunci a fost sa fie, atunci ii sosise vremea ei .

 Îmi aduc perfect aminte cum arăta aceea casă , cu pereții din sticlă, ciudată , într-o pădure , avea la parter un spațiu imens, un „open-space” neobișnuit de mare, care era in același timp hol, casa scării, living, „dinning” si bucătărie , cu doar două camere in laterale, cameră tehnică si o debara iar sus, la etaj aveau doar două dormitoare separate intre ele de un hol imens , cat ținea toata casa , cu doua spatii de lucru , doua birouri, doua „dressing”-uri si două băi , câte una pentru fiecare dintre ei .

Își respectau astfel intimitatea fiecăruia și își puteau exersa meseria la cele mai înalte standarde dorite de ei . Nu își făcuseră casa pentru musafiri , pentru a primi pe timpul nopții pe cineva , dar, dacă situația le-ar fi impus ar fi putut să transforme unul din birouri in spațiu de dormit .

De atunci,  am mai văzut cupluri care , după ce au ieșit la pensie și-au realizat visul lor de o viață, s-au mutat din orașe la țară, au schimbat modul de viață stresant cu unul mult mai liniștit și astfel au reușit să se bucure de viață exact așa cum si-au dorit ei .

Acest cuplu mi-a transmis că este important să nu abandonăm niciodată visul nostru oricât de mulți oameni din jurul nostru ne vor descuraja, vor râde poate de noi și de visul nostru și , mai mult decât atât, poate este cel mai bine să nici nu îl spui că , poate , nu se va mai împlini niciodată .

Poate vrei să călătorești in locuri exotice, să sari cu parașuta, sau să privești pământul de sus dintr-un balon cu aer cald, ori dintr-un vârf de munte, să înveți să schiezi , să patinezi , să călărești, sau să pictezi ori să fotografiezi ca și un artist, orice este posibil dacă asta vrei cu adevărat.

Abia atunci când înțelegi acest lucru ești înțelept cu adevărat , „te-ai copt” cum ar fi spus parintii mei dragi.

 Înțelepciunea vine doar cu timpul , niciodată mai devreme decât ar trebui .

Fiti indrazneti si visati la tot ce doriti sa realizati vreodata !