Amintiri din alta viață

Doamna profesor de matematică Pescaru , domnul profesor de istorie Ursu, doamna Durlesteanu de fizică , domnul Nicolae LUPU de desen ,domnul profesor Bărăgău la sport, domnul profesor Iaurum de muzică , doamna CIUBOTARU de chimie, soții DRAGOI , ea de geografie , el de biologie ,doamna profesoară de lucru manual si gospodărie RAGALIE ,  iată o echipa de profesori de care îmi aduc aminte din școala generală .

Daca pe doamna Gheorghiu de română și Cătălina Joița ,de franceză, le-am tratat anterior , acum voi vorbi despre dânșii ,o echipă care, alături de cei mai înainte descriși, au încercat să ne facă educația .

Unora le plăcea ceea ce făceau , altora, nu .  Nu vreau să vorbesc despre cei cărora nu le plăcea meseria lor, aleasă de ei și nu le plăceau nici copii , pe aceia nu vreau eu să ii aduc în memoria mea , căci nu aș avea nimic bun de spus despre ei. Dar cei care ne iubeau și voiau să ne transmită informația, cei care comunicau cu noi merită tot respectul nostru și al meu personal .

Eu atunci am învățat geometrie de la doamna Pescaru , care venea cu instrumente si tot ce trebuia la clasă să ne facă să înțelegem teoria lui Pitagora sau legile lui Tales din Milet, nu doar să memorăm niște formule pe de rost ca papagalii , eu am început să iubesc fizica si pe doamna Durlesteanu să o respect pentru că se străduia să ne arate cum funcționează un magnet ,orice lege a fizicii, la fel doamna Ciubotaru de chimie , in laborator, ne demonstra legile chimiei, aveam laborator de geografie in care , pentru absolut fiecare elev era un glob pământesc pe care ne puteam orienta să vedem continentele, țările, numele lor, capitale și toate formele de relief, ape și munți , mări și oceane .

Domnul Ursu de istorie, care făcea naveta de la București , stătea cu noi până la ultima oră și mai repede pierdea el trenul decât noi , ora . Avea în cabinetul de istorie hărți cu Dacia și cu  Imperiul Roman, cu Imperiul Otoman și cel Habsburgic, cu Imperiul țarist și cu Romania Mare .

De la doamna Răgălie am învățat să fac ciocolată de casă , creme de torturi, să încerc să croiesc un set pentru nou născut , doamna avea un cabinet de  lucru manual dar și o bucătărie de tipul unui laborator de mici dimensiuni.

Domnul profesor de muzică Iaurum venea după el cu un pick-up mare și greu , ori cu un magnetofon KASKAI și mai mare și mai greu ,la ele ne punea muzică clasică în timp ce el ne cânta din vioara exact bucata pe care o avea în bandă sau placă (disc) .

Domnul profesor de muzică ca și cei de limbi străine nu aveau laborator special, fonic.

Aceste materii le făceam în clasa de curs obișnuită , nu erau considerate a fi niște materii importante.

Domnul profesor de sport Bărăgău , în schimb , avea o sală de sport foarte bine dotată , echipată , dar cam micuță , în care intram iarna și când ploua afară , când era frumos afară jucam handbal, noi, fetele, iar băieții jucau fotbal , dar am avut și învățat ,baschet și volei .

Nu îmi aduc aminte de existenta vreunui teren de tenis de câmp , dar era o masă pentru tenis de masă la care se ducea și doamna Gheorghiu de juca câte o partidă cu câte un copil mai priceput .

Cele mai frumoase amintiri cu ei ca oameni le-am adunat în două excursii pe care le-am făcut în ultimii doi ani de gimnaziu, adică în vara lui 1977 când am trecut clasa a opta și după ce am terminat clasa a opta .

Dacă vă puteți da seama cât de ieftină era o excursie atunci am să vă spun că eu am dat 400 de lei de atunci iar tatăl meu avea un salariu de 3600 iar mama ridica in jur de 2800 lei cu tot cu ture de noapte , sâmbete si duminici ori sporurile pe care le mai aveau . Mai îmi dădeau încă pe atât banii de buzunar , dar din cei 400 de lei de atunci am avut asigurat transportul cu autocarul, cazarea în cămine de elevi din liceele din toată țara și mâncarea, trei mese pe zi , plus intrările peste tot pe unde am intrat.

Astăzi nu mai știu cat ar putea costa o astfel de excursie pentru copii si nici dacă se mai fac .

Trebuie să vă spun că excursiile sau taberele erau răsplată pentru premiul primit , nu eram lăsată în excursie dacă nu aveam rezultate excelente la școală . Era o răsplată a muncii mele .

Prima excursie am făcut-o pe ruta Roșiori , Pitești, culoarul Rucăr Bran, Brașov apoi spre Moldova, am văzut zona de nord a Moldovei si ne-am întors prin Ardeal , Transilvania .

A doua excursie nu știu dacă a mai vizat Moldova, îmi aduc aminte de vestul țarii, de Timișoara , Arad, Oradea , de Sighetul Marmației , de casele acelea de lemn tradiționale si , mai ales, în 1978 era, in Baia Mare , de faptul că foarte mulți oșeni erau îmbrăcați în costumele lor tradiționale, bărbații cu clop, cămăși și pantaloni albi cu mânecile și cracii pantalonilor largi , iar femeile aveau fote dungate în galben cu negru ori negru cu roșu .

 Șoferul nostru a luat la ocazie un om cam la vreo patruzeci de ani ce era exact așa îmbrăcat si l-am studiat cu mare atenție .

Am vizitat atunci orașul Cluj cu grădina botanică,  și ne-am întors pe defileul Jiului , am poposit într-o zonă de lângă Petroșani unde era o poiană plină de margarete, o frumusețe ,de parcă eram în rai , alegeam câte un astfel de loc pentru masa de prânz, marea majoritate a meselor le luam pe drum , prin poiene , pe o pajiște verde , sau la cantinele studențești ori în cantinele căminelor de elevi unde eram cazați .

O cutie mica de pateu de ficat, o felie cașcaval, două roșii, doi castraveți, brânză telemea, parizer cu muștar, si pâine proaspătă , asta era masa de cele mai multe ori .

 Noi eram fericiți, bucuroși, nimic nu ne mai trebuia decât un izvor cu apă rece să ne astâmpărăm setea după masă .

Totul era curat , era ieftin iar noi eram in al nouălea cer .

Am cules pentru prima dată zmeură sau mure, ne-am scăldat in Arieș , am mers cu barca pe lacul din parcul Nicolae Romanescu din Craiova , am coborât in peștera Muierilor, dar si in a Urșilor, in Scărișoara , Doamne , ce de obiective turistice am mai făcut atunci .

Ce puțin ne trebuia atunci ca sa radem cu gura până la urechi sau până când ne dădeau lacrimile!

Nimeni , dar nimeni din grup nu îmi aduc aminte să o fi avut vreun aparat de fotografiat . Nimeni dintre copii dar nici dintre profesori.

In fiecare loc prin care treceam aveam parte de o lecție de geografie, una de biologie si alta de istorie, bineînțeles.

Mă duseseră si părinții mei prin câteva orașe din țară , vizitasem cu ei, pentru câteva zile , Brașov, la Poiana Brașov care atunci era o frumusețe de poiana , la Sibiu, unde am vizitat muzee dar si piața de  lână , la Iași ,la Cluj , dar noi mergeam doar cu trenul, doar în orașe , câteva zile pentru că aveam permise de tren, nu ne costa nimic drumul, dar cazarea era o avere pentru părinții mei minunați .

Nu era același lucru ca atunci când ești cu colegii tăi , copii de o seamă cu tine ,  cu care aveai tot felul de glume, excursiile cu părinții erau mai sobre , tăticul era ghid si mama era pragmatica , cu ochii pe ceas si întrebări concrete .

Abia pe la 40 de ani când am început să renunț la a merge mereu la mare și am ales excursiile prin țară dar mai ales prin străinătate , mi-am dat seama de valoarea unui ghid, darămite trei deodată cum aveam noi, unul de istorie, altul de geografie și altul de biologie .

Începând cu 2009 am plecat în excursii înafara țării și am avut noroc să cunosc câțiva ghizi profesioniști care erau șapte  într- unul , știau limbi străine, multe, istorie, geografie, biologie si economie , ba chiar destul de multă politică.

Asemenea excursii, alături de oameni valoroși, fac cât 10 ore de istorie ori de geografie , cât 20 de ore de biologie ori de economie.

Oamenii care au completat mereu , zi de zi, educația din școală în schimb au fost părinții mei .

Lor le datorez foarte mult , dar nu aș fi cinstită dacă nu aș adăuga faptul că fiecare om își croiește singur drumul în viață , pentru că toți avem drumuri diferite deși provenim din aceiași părinți, aceiași familie și am fost elevii acelorași profesori .

Deosebirea dintre noi este dată de mai mulți factori , poți avea aceiași părinți dar ai apucat o perioadă mai bună sau mai proastă din viața lor, când ei au putut sau nu au mai putut să te susțină economic în școli, poți să ai aceiași profesori , dar alegi tu la care să înveți și la care să nu înveți , si așa mai departe .

Uneori nu te lasă viața să alegi ,alteori soluția ,alegerea făcută de tine nu este chiar cea mai bună.

In final fiecare din noi este suma alegerilor sale și , mai ales, rezultatul responsabilităților pe care și le-a asumat , conștient sau inconștient .

Marea majoritate a oamenilor își asumă în tinerețe responsabilități , în mod inconștient, pe care abia mult mai târziu le conștientizează , dar asta este foarte bine pentru că, dacă nu ar fi așa , greu ar mai face un cuplu un copil sau un împrumut in bancă pentru o casă sau orice altceva .

Îmi pare rău astăzi ca nu am ales atunci sa fac o facultate umană, dar așa erau vremurile, politehnica era la modă iar matematica , se spunea atunci foarte des a fost aceiași și înainte și după 23 august , când toate celelalte materii , umane , își modificaseră structura, programa , conținutul .

Astăzi orice copil aproape are șansa sa , informația o iei ușor de pe internet, este la un clic distanță dar atunci lucrurile stăteau altfel , o informație corectă însemna cărți citite, fișă la bibliotecă, mai puțini bani dar mult mai multă muncă.

Așa erau atunci oamenii orașului meu si sper din tot sufletul ca si astăzi mai sunt încă astfel de oameni .