TESTAMENTUL
Dorinta unei batrane de a ramane demna pana si dupa moarte

Am văzut de mult un film , sunt mulți ani de atunci ,care m-a impresionat puternic . Subiectul era o doamnă în vârstă care , își propusese să se sinucidă atunci când va începe să facă pe ea, să nu se mai poată controla.

Doamna avea peste 90 de ani , era perfect lucidă, își mai putea face cumpărăturile necesare, mâncare, se ținea bine ; cred că era din Berlin, avea un apartament frumos, doi copii, o fată si un băiat , patru nepoți crescuți de ea si o mulțime de lucruri si amintiri frumoase în casa ei ; soțul ei îi murise de foarte mult timp, rudele apropiate din familia ei, frații si surorile îi muriseră, prietenele ei muriseră de asemenea, nu mai avea cu cine să se mai întâlnească ,cu cine să mai facă conversație, să socializeze ;  zilnic venea o femeie care ii făcea curat în casă si cu care mai conversa ; în dimineața în care s-a trezit si a constatat că făcuse pipi în pat si-a chemat fata la ea si a anunțat-o că în zilele următoare își va duce la îndeplinire dorința neascunsă ei de a se sinucide .

Nu dorea să ajungă trupul ei degradat în așa hal si ea să trăiască într-o rușine față de ea însăși .

Si-ar fi pierdut stima de sine .

Discutase de foarte multe ori cu fata ei despre acest subiect , dar îl anunțase si pe băiat  .

Băiatul, catolic convins, nu a fost de acord cu mama lui, el tot insista să o ducă la un azil de bătrâni, să o ia din casa ei în care trăise o viață întreagă cu soțul ei , în care crescuseră copii , în care avea toate amintirile ei dragi , si să îi vândă apartamentul . Avea probleme financiare. Sau poate nu .

Fata , în schimb, nu dorea așa ceva , era bine situată material, nu avea nevoie de partea ei de avere dar, pentru că își iubea mama enorm , fusese până la urmă de acord cu dorința mamei ei de a se sinucide atunci când degradarea fizica a trupului ei va ajunge in acest punct . O iubea cu adevărat .

Dar din dar se face raiul

Cu mult înainte de a se întâmpla acest lucru , ea își făcuse un contrat cu o firma funerară care să ii facă înmormântarea așa cum se cuvine, făcuse plata integrală către o florărie să ii fie trimise acasă flori, multe jerbe de flori, ca din partea celor care fuseseră prieteni, rude , colegi și își cumpărase foarte multe cutii și cutiuțe , pungi și alte tipuri de ambalaje pentru împachetat .

Daruind bucurie

Când a venit fata ei la ea a găsit-o împachetând-și în hârtie fină un serviciu de cafea de calitate , l-a așezat cu grijă într-una din cutiile special cumpărate în acest sens , a băgat în cutie o scrisoare cu câteva cuvinte adresate celei care îi dăruia acel serviciu de cafea, din partea ei.

Daruind cu dragoste

Apoi l-a învelit într-o hârtie de cadou , l-a legat cu o fundiță si a pus pe el biletul cu numele celui care va deveni stăpânul lui după moartea ei .

Avea pentru fiecare rudă, prietenă , vecină , cunoștință , persoană care ii trecuse pragul în ultimii ani câte un dar special , din partea ei , lucrurile ei dragi pe care dorea astfel să le dăruiască celor care își exprimaseră admirația pentru ele , să poate să bucure astfel cu ele pe cei care o iubiseră cu adevărat sau într-un fel sau altul sau o respectaseră .

Așa a făcut cu toate lucrurile din casă lăsând copiilor doar apartamentul gol să îl vândă și să își împartă banii între ei, evitând ca toate acele lucruri care îi produseseră ei bucurie și pe care le iubeau nepoți, vecini, prietenele mai tinere ale ei , să nu ajungă la tomberon .

 Înainte de a-și împacheta și dărui lucrurile ei i-a rugat pe copii ei și pe nepoții ei să își aleagă de acolo tot ce vor ei, indiferent dacă era un obiect de mobilier, covor sau orice altceva , dar aceștia, foarte puține lucruri își doreau de acolo . Era clar ca vor arunca tot .

M-a impresionat puternic acest film , psihologic , determinarea cu care femeia de peste 92 de ani și-a pus planul ei în practică și a plecat pe lumea cealaltă atunci când ar fi devenit o povară foarte grea pentru familia ei , pentru oricine ar fi trebuit să o îngrijească .  

Mă uit și eu la lucrurile mele adunate într-o viață de om și mă gândesc serios să încep să împachetez din ele ,cu tot dichisul, să le dăruiesc celor care au mai venit pe la mine și m-au mai întrebat ce mai fac în ultimul timp .

 Eu încă mai adun , mai îmi face plăcere să strâng lucruri , să le am , să le ating . Sunt încă vie .

 O fi prea devreme ? Doar Dumnezeu știe când te va chema la El .

Am decis că bătrânețea este un dar” – scrisoarea uimitoare a unei doamne în  vârstă către tineri – ASTA N-O ȘTIAI !

2 comentarii

  1. Sa-L lasam pe Cel ce ne-a facut bagajele si ne-a trimis in lumea aceasta sa decida El cand sa e momentul sa ne intoarcem la El. Asa este corect.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.