„La mulți ani Sfinte Ilie !”

Așa își începea cântecul țiganul cu țambalul de gât ce venea în pragul casei părintești în fiecare an bineînțeles în ziua de nume a tatălui meu , de Sfântul Ilie .

Sunt peste 20 de ani de când s-a dus tata și mult mai mulți ani de când nu a mai venit să ne cânte în prag lăutarul acela țigan cu un țambal ce îl ținea pe după gât dar amintirile rămân .

Se mulțumea cu puțin, căci puținul nu ne-a lipsit niciodată , dacă venea de dimineață când încă nu erau gata prăjiturile pe care musai le făcea mama (cu mine mai târziu ) atunci îi dădea un pahar cu vin de casă făcut din bolta noastră de vie de ai mei părinți și îi mai dădea un 5 lei , rar 10 lei ,dar dacă venea după ce erau gata prăjiturile atunci mama îl așeza la masă și îi punea o farfurie cu prăjituri că, nu-i așa , este și el un suflet de om care a venit să ne cânte nu să ne fure , cum zicea mama miloasă cum era ea !

Pleca de la noi le nea Ilie VLĂDICA ce stătea mai jos la noi pe stradă , apoi se ducea la nea Ilie POPESCU care stătea la strada principală , el le cânta în ziua de Sfântul Ilie la toți cei care purtau numele de Ilie .

Nu pot să îmi dau seama cu câți bani ajungea el acasă în acest ritm dar sigur la numărul de pahare era câștigat .

Tăticul meu, în ziua de Sfântul Ilie era la serviciu de cele mai multe ori și nu avea cum să fie prezent la sărbătorirea lui , dar seara , indiferent cât ar fi fost de obosit , primea cu plăcere la noi la masă și în casă orice musafir îi trecea pragul ca să îi ureze „La mulți ani Sfinte Ilie!”.

Erau vecini, erau prieteni , erau rude , indiferent cine era , el ii primea cu drag pe toți cu un pahar de vin și o prăjitura .

Așa erau oamenii atunci , își spuneau față în față bucuriile și necazurile și aveau masa de „sufragerie” fix în curte sub bolta de viță de vie a casei .

Câți dintre noi mai au astăzi timp să stea de vorba la un pahar de vin, o prăjitură și o cafea cu un prieten, vecin sau ruda ?

La mulți ani tuturor celor care poartă numele de Ilie , Ileana , Iliana , Iuliana !