Angela fost printre primele mele colege de serviciu , printre primii oameni care mi-au făcut „instructajul” la început de cariera în uzina DACIA . De câteva zile ea nu mai este printre noi iar eu mi-am adus aminte de ea și de ceea ce ea m-a învățat la început de drum in viața din uzina DACIA in vremea comunistă și imediat după revoluție .

Articol omagiu în memoria Angelei

Octombrie 1988- Noiembrie 1989

„Băi Ana ,tu habar nu ai pe ce lume trăiești , tu crezi că la serviciu este așa , ca în cărți , cum scrie la manual , cum ai învățat tu la facultate ? Aiurea! Nu are nici o legătură ! Fii atentă la ce îți spun eu !

Ai grijă la babalâcii ăștia perverși ,la unii șefi , (nu toți ,că nu toți sunt așa, doar unii), că le curg balele la fete tinere cum sunteți voi, stagiarele , și or să vă facă zile fripte dacă li se pune pata pe voi , să vă feriți din calea lor , să nu le atrageți atenția asupra voastră , că dacă dă dracu să îi pice pata pe tine la vreunul , vei avea viață grea și tu și bărbatul tău .

O vezi pe fata asta frumoasă ? Uite , trebuie să nască acuma un bebeluș cu domnul director, nenorocitul dracului nu s-a lăsat până nu l-a îndepărtat pe băiatul ăla tânăr care o plăcea , l-a făcut să plece și s-a dat la ea , boșorogul dracului, este cu 20 de ani mai mare ca ea , are nevastă , are doi copii , nenorocitul , dar , deh , este director și face ce vrea el . Nu l-ar mai răbda pământul ! I-a nenorocit viața ! A terminat-o !

Să te ferești de ei ! Și de toți ca el !

Șeful nostru este un om de aur , să îi dea Dumnezeu sănătate , este cuminte , nu se da la femei , îi ajunge ce are acasă , dar alți sunt puși pe fetele tinere . ”

„Uite , o vezi tu pe aia care ne vinde nouă de toate , de la cafea ness MOCA ori boabe cu 375 de lei punga de un kil , cât o pereche de pantofi din piele, la farduri VITAMOL poloneze , de la sutiene TRIUMF la aur si altele ? De unde crezi tu că le are ? Le face în grădină ? De la magazin ? Si dacă le-ar avea de la magazin , tu de ce nu le vezi în ochi ? Vezi , să ai mare grijă cu ea,  că asta este securistă cu grad mare , dacă nu ea , atunci sigur amanții ei , că nu are doar unul, are sigur mult mai mulți ;poți să cumperi de la ea orice cu banii la salariu, dar să nu vorbești nimic cu ea că nu știi cu cine ai de-a face !Da nimic, ai înțeles ?

Fii atentă de două ori , că asta a pus pariu cu încă două panarame ca și ea cum că ea îl desparte de nevastă pe actualul ei bărbat și așa a făcut , l-a despărțit de nevastă și acum fură cu el pe mână cu el și cu alții piese de caroserii, caroserii și  piese din uzină , are spatele asigurat , nu degeaba a lăsat-o bărbatul-sau , de mare panarama ce este !

Da e deșteaptă , e deșteptă foc ,nu e de aia proastă ,asta e deșteaptă . Face multe parale de pe urma lor!„

Sau altădată :

„Vezi ce faci când pleci pe drum prin uzină, ai grijă,  că te duci la cadre tocmai la poarta 1 , că te duci la salarii în pavilion sau la CAR ori la CESAR , să ai mereu halatul pe tine, o hârtie în mână , un desen, un caiet de serviciu , orice , să nu fii cu mâna goală , că nu știi cu cine dracului te întâlnești pe drum si te întreabă de unde vii si unde te duci , iți cere legitimația de serviciu și te dă în gât la cadre de rămâi fără o zi de salariu.”

Apoi am băgat de seamă că avea dreptate , pe drum erau foarte mulți oameni , era o viermuială de oameni , o vânzoleală prin toată curtea uzinei , dar toți aveau o hârtie în mână, toți aveau halatul pe ei , toți erau foarte preocupați, mergeau repede și păreau supărați .

Avea dreptate Angela , o ascultam pentru că așa era , nu doar ea mi-a spus aceste lucruri ci mai toate colegele mi-au făcut „instructajul pentru stagiari” dar ea avea așa un stil aparte , că nu te lua cu binișorul ci îți spunea rapid cum trebuie să te comporți ca să nu dai de dracu.

În toamna lui 1989 pe noi, stagiarii, ne-au mutat direct în secția de Montaj general prin ordin dat de director , eu am ajuns până la urmă la tapițerie , iar ea a fost de asemenea ,mutată la tehnologii secției și drumurile noastre iar s-au intersectat , doar că ea atunci nu făcea pe schimburi, pe când noi , stagiarii, făceam trei schimburi .

 A venit revoluția din  decembrie 1989 și foarte multe lucruri s-au schimbat din acel moment .

 Sindicatul a început să pună directorii iar împreună să facă liste cu priorități la vânzarea mașinilor .

Angela a fost cea care m-a făcut să înțeleg expresia foarte des folosită în anii 90 „a face mașini”:

Eram în primăvara lui 1990 și mașinile se vindeau ca pâinea caldă când mai marii vremii din uzină au căzut de acord să facă o listă de prioritate la vânzarea de Dacii cu oamenii Daciei , toți, în păr .

Dacă până la revoluție parcurile din uzină erau pline ochi cu Dacii în așteptarea marelui contract cu China care nu se mai vedea la orizont după revoluție imediat toate acele mașini s-au vândut chiar dacă erau paradite,  bateria era descărcată, chiar daca roțile erau dezumflate , chiar dacă nu mai pornea , etc.

Într-o zi, cred că eram eu la schimbul întâi , mă trezesc că mă întreabă pe mine , o amărâtă de stagiară, la fel ca altele , care de multe ori nu luase nimic la lichidare (pentru că ne oprea nouă, stagiarilor ,contravaloarea pieselor furate de nu știu cine )  ditamai șeful de secție, dacă eu am bani de o mașină Dacia.

Zice șeful :

„- Doamna Georgescu , ia să îmi spuneți vă rog, aveți bani de o mașină? Uite , vă vine rândul mâine !”

Eu , mirată , supărată și nervoasă că abia acum îmi spunea, că nu aveam nici măcar de o jumătate de mașină , iar CAR-ul îl luam abia în martie i-am răspuns :

„-Nu am , de unde să am, când și cum era să strâng eu 75000 de lei când eu am serviciu de un an , si din alea 2225 de lei pe lună  mai mi se și opresc debite imputații cam jumătate de valoare , de parcă eu sunt aia care fură piese din uzină (nu i-a convenit deloc asta ). Am CAR -ul de plătit , am și eu chirie de plătit la apartament , am întreținere de plătit , am copil de întreținut , din ce dracului să mai strâng ? N-am. „

Alături de mine era Angela, care a ascultat toată conversația mea cu șeful de secție și care , atunci când a fost întrebată a spus ca ea are bani și ea va lua mașina . Eu știam de la ea că nu are bani , dar mi-am zis în gând că na, are cu 7 ani mai mult ca mine  serviciu și , deci , o fi având bani , nu trebuie să îmi spună mie tot , ce și cum .

Nu pleacă bine șeful de secție cu lista lui în mână că o văd pe Angela că se și întoarce la mine :

„ Păi bine mă Ana , așa de proastă ești , ce te-am învățat eu ? De ce i-ai spus mafiotului ăstuia că nu ai bani să îți iei mașină, este dreptul tău, tu trebuie să o iei ,vrei să își facă el cu gașca lui de mafioți pe seama ta rost de altă șpagă grasă ?”

„-Angela, jur , nu am bani , de unde să iau eu banii ăștia la noapte dacă nu îi am ? Păi și cum adică să îmi vândă ei mie mașina mea , dreptul meu ? Eu o să iau un CAR abia in martie și atunci iau doar de avans , doar aia 35000 de lei , până le 75000 mai e cale lungă , ce vrei să fac? Unde să mă duc eu acum să fac rost de atâția bani ?”

„- Băi Ana , copil ești ,cum dracului să nu ți-o vândă , tu de ce crezi că a venit azi , aici, de față cu ăla de la sindicat și cu toți colegii să te întrebe când tu ai rândul mâine? Tu chiar nu te prinzi de nimic ? Păi intenționat au făcut-o fata mea . A zburat puiul cu ața !

Da tu chiar nu ai nici o rudă care să vrea mașină , care are banii dar nu are dreptul ? Chiar nu ai nici o cunoștință , nu ai pe nimeni cu bani care să vrea mașină și să fie mâine cu banii aici ? Eu mă duc chiar acum acasă și dau telefon la toate rudele , vecinii , prietenii și cunoștințele mele care le știu eu că au bani să se prezinte frumos la mine cu banii si eu o iau, fie pentru mine fie pentru ăla care îmi dă banii ,  că nici eu fata mea nu am banii ăștia, ce îți închipui, n-am nici eu banii ăștia dar nu le-o las lor nici moartă, este dreptul meu  și nu vreau să le-o las lor , mafioților , să facă ei rost de o șpagă grasă pe seama mea.”

Așa mi-a deschis ochii Angela la cum anume se proceda cu mașinile date pe lista de priorități și cum se făceau unii cu bani într-o zi cât aș fi câștigat eu pe un an de zile . La ARO Câmpulung ajunsese șpaga data la o mașină cât era prețul mașinii , deci erau bani în țară , marfă nu era .

Bineînțeles că eu nu știam atunci nici cât de mare ajunsese șpaga dată pentru a cumpăra o mașină, nici câte rude de ale mele aveau bani și care ar fi fost dispuse să ia mașina cu sau fără șpagă  dar eu , la Mioveni , nu aveam nici măcar un telefon ca să pot să dau telefon cuiva iar cei ce aveau chiar foarte mulți bani în primul rând că se fereau să îi știe lumea că au bani , deci eu nu îi știam și doi nu aveau telefon nici ei cum nu aveam nici eu .  Bine ,poate dacă aș fi știut mai devreme poate mă duceam la poștă , dădeam un telefon la primărie , aș fi chemat la telefon pe cei care eu doar ii bănuiam că au bani dar așa ceva nu se putea face într-o noapte așa că altcineva a vândut mașina la care eu aveam dreptul atunci când munceam pe trei schimburi în Montaj General și , probabil, și-a băgat în buzunar o șpagă grasă pentru că , nu-i așa „ban la ban trage și păduche la păduche”.

Târziu , prin 1992 eu am terminat stagiatura și m-am mutat din uzina la Cesar iar prin 2005 dacă nu mă înșel, după ce francezii veniseră, eu eram în misiune în Franța din partea RENAULT iar ea , de asemenea , din parte lui Johnson Control când m-am mai întâlnit cu ea în Paris în piața Trocadero unde ne-am făcut câte o fotografie una celeilalte . Las mai jos fotografia pe care mi-a făcut-o ea mie , atunci, acolo .