Soarele se strecura timid la început de primăvară printre nori , ploua, ploua mult, la sfârșitul lunii martie și în aprilie ploua mult cu stropi mărunți , mai întâi ploaia spăla pământul de zăpada rămasă din iarnă , aducea curățenie pe pământ și pe trotuare , schimba cumva mirosul aerului , după geruri grele și zăpezi cât gardul acum mirosea a primăvară, ieșeau aburii din pământ la primii stropi , apoi ploaia intra în pământ să pună mai adânc stratul de apă la treabă pentru recoltele ce aveau să vină . Pomii începeau să înflorească pe rând , de parcă un dirijor anonim și invizibil le spunea când trebuie să intre în simfonia dumnezeiască ce începea de cum dădea firul ierbii . După ce vedeai că a dat firul ierbii simțeai cum se prelinge soarele ca mierea peste câmpuri și peste păduri, peste livezi și prin vii , peste grădinițele cu flori și le face să râdă la el .Odată ce apărea soarele începea să se plimbe printre pomi și să îi mângâie un vânticel cald ce aducea cu el parcă toată bucuria reînvierii naturii . Primele flori ce apăreau erau în pădure, mereu ghioceii, nimic nu s-a schimbat între timp, apoi viorele, micșunele, brebenei și brândușele, abia apoi începeau să înflorească pomii neapărat în aprilie , niciodată nu îmi aduc aminte s-o fi înflorit în luna martie ca acum . Primii pomi înfloreau zarzării sau corcodușii, bombii cum le zicem în Teleorman , cei mai neînsemnați pomi în restul anului, neinteresanți ca fruct , dar cei mai îndrăgiți acum când dădeau semnalul sosirii primăverii . Apoi veneau pe rând cireșii, vișinii, perii, merii cu florile lor un pic vărgat cu roșu , prunii, caișii cu floarea lor roz, ultimii fiind gutuiul .
Ați văzut cât de frumoasă este floarea de păr ? Magnifică .
După ce înfloreau și gutuii știam că de acum primăvara este de neîntors , nici o ploaie înghețată nu avea cum să mai vină . Pomii erau însoțiți în bucuria lor de înflorire de parfumatele zambile de prin grădini , de ghioceii galbeni de grădină și de narcise . Toată natura își revenea ! Mama mea era atentă la toate semnele naturii , la vreme și mai era atentă la calendarul ortodox care, pentru toate femeile asemenea ei , dădea termenele de care trebuiau musai să ții cont , că nu se mai puteau muta pentru nimic în lume iar acestea contau pentru toate treburile casei de peste an care erau legate de sărbătorile religioase cele mai importante: Paștele creștin ortodox , Rusaliile și Crăciunul . O familie credincioasă respecta cu sfințenie toate aceste sărbători iar la noi în casă primăvara era anotimpul în care se ținea post , se făcea curățenia de primăvară și se muta bucătăria din cea de iarnă, mică , la cea de vară, mare , veselă , luminoasă . Era mult de muncă !
Nu pot să înțeleg nici acum de ce eram cu toții atât de fericiți când venea primăvara și se apropia Paștele, că doar țineam post , munceam mult să facem casa bec și era interzis să te duci la distracții .
Cu toate acestea eram extrem de fericiți !
Astăzi când am ajuns la vârsta la care pot să spun că am o vârstă, totuși mă apropii de pensie , cred că acea bucurie era una divină , dumnezeiască , venea din atmosfera din casă , de la părinți și de la Dumnezeu !
Se bucurau că au reușit să mai iasă din încă o iarnă grea ,așa cum erau iernile pe atunci , grele , că au scăpat de făcut focul în sobe, de scos cenușa și de rânit zăpada , sau era ceva ancestral , nu știu , dar această bucurie era pe chipul tuturor nu doar la ai mei părinți , care erau de fel oameni veseli, optimiști, fericiți în felul lor, chiar dacă vremurile nu erau tocmai minunate iar ei nu erau printre cei mai norocoși în viață, ba chiar , dimpotrivă .
Nu îmi place deloc cum miroase vopseaua lavabila dar absolut deloc și nu aș dori să uit cum mirosea casă după văruit .
Casa mirosea toată a var, a var proaspăt dat, în primul rând la bucătării , cea de vară mai întâi pregătită pentru schimbare apoi și în cea de iarnă dădea cu var , apoi mai mirosea a vopsea proaspătă și a motorină pe care o dădea pe dușumeaua vopsită , veneau pe rând mirosurile de săpun de casă și de detergenți de la perdelele și fețe de masă spălate , apretate și călcate proaspăt , de preșuri din bumbac țesute în război și de covoare pe care le spălam afară , pe masă , cu săpun de casă , cu apă de ploaie caldă și o perie specială pe care mama o mânuia cu putere și îndemânare .
Au intrat în sufletul meu și în mintea mea arome diverse și asociez combinația dintre mirosul de var dat pe pereți cu cel al ciorbei de spanac pe care mama o făcea în post , a mirosului de vopsea dată proaspăt și cu mirosul mâncării de urzici terminată cu usturoi sau leurdă și leuștean verde , ori a mâncării de cartofi cu foi de dafin și piper și mirosul de dușumea bine curățată sau cu parfumul tuturor lucrurilor spălate și apretate din casă .
Trebuia ca totul să fie perfect, curat , spălat , călcat . Casa strălucea de curățenie, era „bec” cum zicea mama mea , atunci tânără și frumoasă, puternică , energică , un munte de energie a fost mama mea .
Atunci când eram mică aveam noi o mașină de spălat , ALBALUX 9 dar nu vreți să știți cum lucra.
De fapt , rufele erau învârtite de o elice până când gospodina hotăra că este destul , apoi le scoteam în ălbii și ligheane să le clătim , apoi le storceam, la mână, după care le întindeam pe sârmă sau pe "culme".
Spălatul era mai mult manual decât la mașină iar foarte multe lucruri le apretam cu apret amidon de porumb pe care îl fierbeam apoi, în funcție de rufa ce trebuia apretata lăsam apretul mai vârtos sau il mai diluam cu apă si îl mai slăbeam . .
Îmi aduc aminte de niște dantele frumoase, albe , spălate și apretate mereu, pe care le puneam la bufet prinse în pioneze pe ramă, de milieurile ce stăteau pe noptiere și pe lada studioului, de husele de la televizor atât de greu de călcat , lucrate de mama cu diverse modele si de fețele de masă cusute într-un fel anume pe poplin , de care mama era tare mândră .
Tata o ajuta și el cu ce putea , dar era mai mult la serviciu sau , când venea acasă intra în gradină să facă straturile de ceapă, usturoi, punea roșiile, castraveți, fasole, de toate .
Dacă mama dădea cu var , apoi dunga de la brâu și rolul le dădea tata , el era cel care se pregătea cu toate sculele necesare și vopselurile ce îi trebuiau pentru această operație migăloasă dar, de cele mai multe ori zugrăvitul casei se făcea vara , în concediu ,sau atunci când putea să vină la noi nea MELENCO care era cel mai bun zugrav ce știa să facă de toate, modele cu tapet , cu praf de mică , cu „calcio-vecchio” cum se mai purta pe atunci .
Săptămâna mare era de obicei în vacanța de primăvară și atunci puneam osul la treabă cu mama la rând , ba, mai mult decât atât , cum mama era la serviciu inclusiv sâmbăta și uneori chiar și duminica aveam eu sarcinile mele de îndeplinit pe care mi le trasa mama ca să învăț gospodărie , pe de o parte, dar și că se cerea o mâna de ajutor la cât de multă treaba era de făcut : curățenia finală ,de călcat fețele de masă, lenjeriile, milieurile , de făcut cumpărăturile, acestea erau foarte importante pentru că ne luau o groază de timp fiindcă ba nu se găseau toate cele necesare unei mese adevărate de sărbătoare , ba trebuia să stai la cozi cu orele pentru câte un singur produs , apoi pregătirile în sine, gătitul mâncărurilor mesei de Paști ce trebuiau să înceapă de joi seara , când se vopseau ouălele și se terminau sâmbătă seara , târziu , în noapte , chiar înainte de a pleca la înviere (din această cauză, de multe ori eram atât de obosite că nu ne mai puteam duce în noaptea aceea la înviere să luam lumină ci ne duceam la biserică a doua zi de dimineață , îmbrăcați cu lucruri noi , obligatoriu, noi, copii , și luam atunci lumină și păștiță ) toate acestea luau tot timpul pe care îl aveai la dispoziție .
După ce ne întorceam de la biserică acasă găseam pe prag o brazdă bună de iarbă verde și pe scară , înainte de a intra în casă , era așezat pe un scaun un lighean mai mic cu apă rece în care era un ou roșu și un bănuț mic de argint .
Tata ne spunea în fiecare an care este semnificația brazdei de iarbă verde pe care trebuia să călcăm (pentru a fi sănătos, voios si proaspăt tot timpul anului ) a oului roșu și a bănuțului de argint puse in apa din lighenaș , dar noi eram mai mult cu gândul să nu ne murdărim hăinuțele noi și să mergem la bucătărie unde mama se grăbea să așeze masa de dimineață ca mai apoi, negreșit , să plece cu împărțitul la vecini .
Masa de Paște era mereu plină de bunătățile făcute de mama cu mine și, oricât de multe pregătiri erau făcute nu acestea erau farmecul ci faptul că ne adunam cu toții la masă , eram împreună , petreceam în familie cu mic cu mare , era o adevărată sărbătoare pe care o simțeam ca o energie ce ne învăluia cu o putere distinctă, puterea iubirii, a iubirii de frate , de soră, de părinți, de nepoți , de toți cei care îți erau dragi, îți treceau pragul și te făcea să te bucuri că exiști , că există , că a venit pe la tine și că v-ați întâlnit .
Timpul acela petrecut în curtea casei ajutând-o pe mama cu treburile acolo unde chiar nu putea singură ,( că ea , de regulă, le făcea pe toate singură ), timpul acela a fost aur curat , bucuria din sufletul meu venea de la apropierea de sufletul ei , de apropierea dintre mamă și fiică dar și timpul pe care îl petreceam cu tata era unul la fel de valoros , astăzi îmi dau seama că nimic nu se poate compara cu momentele de fericire deplină, de dragoste părintească, de iubire pe care le trăiești alături de părinții tăi , că acest timp este cel care te clădește , te transformă, te întărește, te aduce la nivelul cel mai ridicat la care vei putea ajunge vreodată . Ești în siguranță și ești fericit lângă ei , nu te interesează facturile care trebuiesc plătite , nu trebuia să știi cum procură mâncarea și toate celelalte necesare traiului de zi cu zi , nu aveai tu datoria de a face rost de bani, nu era treaba ta , ai altă datorie ca copil, să înveți de toate, , să înveți carte, să înveți gospodărie ,să înveți să te comporți față de societate, părinți , etc.
Dacă aș mai putea astăzi să întorc timpul înapoi poate că aș alege să stau mai mult lângă părinți decât am făcut-o, poate că aș asculta mai mult ,mult mai mult , poate că aș face mai mult decât am făcut pentru ei!
Din păcate timpul nu se mai întoarce și nici pe ei nu mai pot să îi readuc la viată de acolo de unde sunt acum !
Your blog has quickly become one of my favorites. Your writing is both insightful and thought-provoking, and I always come away from your posts feeling inspired. Keep up the phenomenal work!