Intru în biserică cu coliva într-o mână  , iar în cealaltă am coșnița cu colacul,  vinul , uleiul și alături de ele am pus câteva păhăruțe cu colivă puse . Slujba începuse !

 În spatele meu vine bărbatul meu cu cele două sacoșe mari pline cu pachetele de dat de pomană  pentru soacră-mea .

Afară plouă câinește și am pus pe colivă un prosop să nu o ude ploaia iar colacul din coșniță este bine de tot acoperit cu vreo trei pungi din plastic și un mileu alb brodat tot așa, să nu mi-l ude ploaia că tare frumos este și ar fi păcat să îl înmoaie apa ce binecuvântează pământul nostru care a fost ars de secetă toată vara asta .

 Fac ochii roată prin biserică și, nemaivăzând nici un loc pe mesele din față unde să îmi așez coliva și colacul mă duc croită către ultima masă din spate unde încă mai era destul loc să îmi așez și eu cele cuvenite la așa pomenire .

Două femei stau așezate pe scaunele din spatele mesei dar , după ce îmi cer voie să pun și eu pe masă coliva și colacul , una dintre ele se ridică și îmi oferă scaunul dumneaei iar cealaltă îmi face semn să îmi așez și cele două mari sacoșe cu pachete undeva lângă masă unde să le poată tămâia popa când va veni la ele la tămâiat .

„ -Bună ziua , zic eu , sper că nu deranjez , văd că doamna care a plecat nu s-a mai întors , dar dacă va veni voi pleca de aici , măcar să îmi rămână colacul și coliva aici , zic , că nu mai am unde să o pun .Îi fac soacrei mele de șase ani, zic , trebuie să le tămâie popa și să o pomenim, nu plec până nu se termină slujba !”

- Stați liniștită doamnă, că dânsa nu mai vine că este de-a bisericii , de aici , este un fel de ajutor. Da să știți că va fi o slujba lungă astăzi că este și Sfânta Filofteia și nu va fi deloc pe fugă , este o zi mare , importantă , după ce se va termina slujba de Filofteia se vor citi pomelnicele ! Pe la ora 11 sau chiar mai târziu !

O să vedeți dumneavoastră când se apropie de sfârșit slujba asta că trebuie să se spună crezul , după aia se spune „luați , mâncați , acesta este trupul meu , luați , beți acesta este sângele meu „ după care o să se spună „ Tatăl nostru” și abia după aia va începe să se citească pomelnicele , să se facă slujba pentru toți cei pomeniți astăzi ! După ce se va cânta „Veșnica pomenire „ veți putea să împărțiți !

Am rămas năucă de cât de bine cunoștea femeia de lângă mine toate rosturile slujbei și am decis să o ascult pentru că aveam să constat că avea dreptate ! Toate au fost exact așa cum a spus dumneaei !

• Eu nu mai am cui să îi mai fac pomană ,zice doamna,  mie mi-au murit toți , adică părinții mei , socrii mei și bărbatul meu este mort de 15 ani ; sunt ca și singură, zice , că eu nu am avut copii și am înfiat un copil de care văd eu că nu e bun, săracul .

Tac și ascult ! Femeia de lângă mine dorea să își spună povestea , focul ce o ardea ! Dumnezeu m-a trimis lângă ea probabil pentru ca ea să se poată ușura ! Zice in continuare :

  Ieri , în ziua de Sfântul Niculae a făcut 48 de ani ! Eu am grijă de el , eu l-am ținut prin școli , numai sufletul meu știe prin câte am trecut cu el , abia de a terminat și el liceul CFR , eu l-am angajat la mine la serviciu la Micromotoare , dar după ce am plecat eu la pensie l-au dat afară și pe el că nu este bun de nimic , nu-l duce capul .

  A lucrat 13 ani acolo, de când l-am angajat eu și până când am ieșit eu la pensie, are o pensie de 1200 lei dar mai are încă 600 de lei pensie de retard mintal , de handicapat mintal deci în total ridică 1800 de lei pe lună dar toacă tot , la blană , cu nimic nu se alege din ei .

• „- Joacă la păcănele, jocuri de noroc, sau pariuri sportive ? întreb și eu ca să nu zică femeia că nu o ascult dar , totodată și curioasă așa , ca orice femeie .”

• Nu joacă doamnă că acolo trebuie să te ducă capul, nu joacă , cumpără haine, am acasă un camion de haine , nu mai știu unde să le mai pun , am făcut rafturi peste rafturi , am pus cuiere pe pereți , am încercat să mai dau din ele dar face urât de tot dacă nu găsește una , dă peste cap toată casa până când o găsește și nu mai am viață cu el . 

  L-am luat din spital de când l-a fătat mă-sa la șapte luni , prematur , l-am scos la două săptămâni de la naștere , n-am știut ce iau ! Eu nu știu nimic despre el adică cine este tatăl lui dar pe maica-sa am văzut-o ! Cu ea seamănă ,frumos,  înalt , bine făcut , dar are un defect la ochi și este prostovan . L-am operat la ochi de strabism . Ce să îi ceri ,  copil făcut din flori de fată mare , la 16 ani  , taică-su al fetii mare securist în sectorul șase din București atunci , în 1976 , a vrut să o omoare , credem noi , a făcut un accident ciudat pe autostradă , dinadins , că numai ea a avut de suferit , el nu a pățit nimic , dar pe ea a adus-o la spital și noi, eu cu bărbatul meu , tocmai eram la soacră-mea la salon că era internată când a venit o asistentă și ne-a spus că o fată de 16 ani a venit accidentată grav și au fost obligați medicii să îi provoace nașterea și născuse un băiețel mic , de 1,600 kg la șapte luni .

Soțul meu s-a dus imediat să îl vadă și a venit după aia și la mine să mă ia să îl văd și eu .

L-am văzut mic , prăpădit , un ăla cât lingura , nu mi-a plăcut și i-am și spus că nu îmi place , dar el a continuat să vină la copil următoarele două săptămâni și a veni acasă la final să semnez actele de înfiere . Când l-am scos avea 2 kg .

Eu nu voiam, nu îmi plăcea de copil,  aveam doar 26 de ani dar eram căsătoriți de 7 ani și eu nu rămăsesem niciodată , îmi spuseseră medicii că nu fac copii dar eu tot mai speram atunci !

 Ce să fac ?

Văzând-mă că nu vreau acest copil bărbatul meu mi-a zis așa :

„- Ori ești de acord cu mine să înfiem băiatul ăsta ori desfac căsătoria și îmi iau femeie care face copii !”

Eram căsătorită de ceva ani cu soțul meu , eram foarte bine , aveam casă , aveam mașină , (cine mai avea mașină în 1974 ?), el , singur la părinți cu casă mare în Moșoaia , aveam o situație foarte bună și apoi , îl iubeam , bărbatul meu era înalt , era frumos  , era „țiplă” , cum să mă despart de el ?

Am zis „da” ce era să mai fac !

M-am dus în oraș , am cumpărat cele mai frumoase lucruri de copii , aveam apartamentul cumpărat de socrii mei , proprietate personală , mare , frumos, i-am pregătit camera copilului , frumos, cu de toate în ea, au venit cei de la protecția copilului de atunci (care aveau deja actele de preluare a copilului la o casă de copii unde urma să fie dus , aranjament făcut deja de tatăl fetii )  să ne verifice să vadă cum stăm ,da noi eram mult deasupra multor oameni , eram ca lumea și , după ce ne-au vizitat cei de la casa de copii au spus că putem să ne permitem să creștem un copil deci gata , putem să îl luam .

Tatăl fetii în schimb, securistul , ca să nu rămână pe undeva vreo urmă cu numele fetii lui cum că ar fi născut un copil la 16 ani , elevă fiind , a aranjat să apară în acte cum că eu am născut copilul și au făcut certificat de naștere direct pe numele meu , a aranjat cu bărbatul meu și eu nu am avut nici un cuvânt de spus . Dacă ar vrea cineva să verifice nu va fi nici un fel de act doveditor că acest băiat ar fi de fapt născut de altcineva decât de mine !

Asta este blestemul meu , nu știu ce cruce o fi trebuind să duc că tare grea este !

„- Dar este violent , vă bate , vă vorbește urât ?  ...întreb și eu !”

-Acum să spunem crezul ! Toata lumea s-a ridicat in picioare și am spus crezul !

-Ah , nu doamnă , îmi zice „coana mamă” , mă respectă , este respectuos față de mine ! Este respectuos și cu vecinii, cu toată lumea , dar să nu te atingi de lucrurile lui că face urât .

Eu mai plec pe la mânăstiri , îl iau cu mine , am fost în pelerinaje , îl iau mereu cu mine , peste tot că dacă sunt pensionară și am pensie foarte bună , îmi permit , am bani destui , am 5000 lei pe lună pensie și foarte multe avantaje ca fată de prizonier de război în Rusia .

Am 1600 de lei pensie de urmaș de pe urma tatălui meu care a fost prizonier la ruși timp de 7 ani , a fost in Siberia , la coada lacului Baikal și a stat într-o mină unde era mai cald .

 Scoteau turbă din pământ și i-au învățat un doctor neamț, prizonier ca și ei , să bea seva de mesteacăn ca să reziste . În șapte ani tata a învățat șapte limbi străine că tata era isteț și acolo au fost duși prizonieri din toată Europa . Avea un doctor neamț care i-a învățat pe toți cum să reziste , iar pe tata când l-au prins rușii de l-au făcut prizonier el era Genova , în Italia (aici eu am un semn de întrebare , ce căuta în Italia în Genova că parcă armata română nu ajuns până acolo sau era în armata lui Mussolini când l-au prins rușii și l-au făcut prizonierul lor ? ). Când a venit în România a trecut înot Prutul și din 7 câți au fost doar 3 au fost în stare sa treacă Prutul înnot!

A trecut prin multe tatăl meu dar , după ce s-a întors din Rusia de acolo din Siberia , s-a însurat cu mama ,apoi a fost 10 ani vameș la vama cu Ungaria apoi s-a făcut pădurar și a fost trimis ca pădurar la Căpățâneni , lângă Arefu , spre lacul Vidraru , spre Transfăgărășan .

 De acolo sunt eu . Am făcut liceul la Corbi că era liceu mare atunci , acolo . Am trăit bine și la părinți și cu bărbatul meu , îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut o copilărie frumoasă, o căsnicie frumoasă , dar acum , uite , la bătrânețe, cu băiatul ăsta handicapat mintal ... pe el trebuie să îl asigur să aibă grijă de el sora mea și fata ei care este asistentă medicală .

Haideți să ne ridicam că citește părintele din evanghelie !

 Ne ridicam și ne rugam în gând fiecare pentru ce vrea ! Doamna continuă după rugăciune !

Am vândut tot după ce mi-a murit bărbatul meu , la doar 65 de ani , acum ar fi trebuit să aibă 79 de ani dar au trecut 15 ani de când s-a dus și m-a lăsat pe mine să mă chinuiesc cu băiatul ăsta ! Am vândut casa din Moșoaia , făcută de socrii mei după 90 , casă nouă, cu patru camere , cu baie , ca lumea , că nu puteam să țin eu singură două proprietăți, singură, iar banii i-am dat sorei mele ca să vadă de amărâtul ăsta când eu nu o să mai fiu !

 Am vândut imediat și cele trei mașini de le aveam , că eu nu am carnet de conducere , ce era să fac cu ele , iar banii i-am dat sorei mele să o ajute pe fata ei , asistenta , ca să fie și ea mulțumită și să se uite și ea la prăpăditul asta al meu după ce eu n-oi mai fi !

„Dar când v-ați dat seama că nu este normal băiatul ? întreb eu .”

-Doamnă dragă , zice doamna , doctorița cu care născuse fata aia de 16 ani ne-a spus din capul locului că copilul nu va fi inteligent și că niciodată nu o să fie normal , dar soțul meu a zis că el îi va da inteligență din iubire , că îl va crește cu multă iubire și îi va da inteligență de la el , dar copilul era așa cum era de la accidentul ăla în care securistul a vrut să scape de el , să o omoare pe fie-sa că l-a făcut de rușine, nu o avea decât pe ea și ea era gravidă la 16 ani.

L-am văzut pe la un an că nu e bun , că el nu spunea mamă, nu spunea tată când alți copii de o seamă cu el spuneau de toate . Ce să spun , este handicapat mintal !

Apoi , toate temele i le-am făcut eu , toată viața , chiar și la liceu , venea acasă și îmi zicea : „coana mamă , vezi că ai lecții de făcut, să scrii frumos !” și eu , după ce terminam cu toate treburile mă apucam să îi fac lui temele de la școală .

 Asta a fost crucea mea , o duc până când oi intra în pământ !

„-Of, zic și eu , da grea cruce mai aveți de dus !”

Așa este doamnă dragă, haideți să ne ridicăm în picioare că acum iese cu sfintele daruri !

Slujba a continuat , am ascultat și slujba dar și la doamna aceasta împăcată cu Dumnezeu și cu viața ei , iar eu mă gândeam la cât de mult am de mulțumit lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat în viață și cât de recunoscătoare trebuie să fiu pentru tot ce am și , mai ales , ce sunt !