În misiune la furnizori în anul de grație 2001

2001 octobre

« Bonjour Ana,

Dans ce fin semaine Il faut faire ton bagage parce qu’il faut partir en Croatie, chez le fournisseur !

 Tu dois te préparer avec les papiers nécessaires, le passeport, les planes de tes pièces, les planes fonctionnelles, les planes de validations et tes autres documents qui doivent être lire par le fournisseur !

 N’oublier pas de planning du projet qu’il faut être présentée aussi, très important !

Tu ne seras pas toute seul, tu vas aller avec Ovidiu, Anica et Tamara de la part des achats et là-bas seront les représentants de fournisseurs qui vont accueils ! dit mon chef française »

Zis si făcut !

Imediat după ce mi-am făcut lista cu ce documente aveam nevoie pentru această vizită la un furnizor străin ,( era pentru prima dată in viată când ieșeam din tară si pentru prima dată când aveam de vizitat un furnizor străin ) am început să mi le strâng , să le mai verific , să le mai corectez cu o ultimă informație atât de necesară !

Totul trebuia să fie perfect !

Durata misiunii era una foarte scurtă , doar câteva zile , timp în care trebuia să mergem la un furnizor de scule din ZAGREB ( parcă aveau și prese, nu doar matrițe , nu îmi mai aduc aminte numele) , după care trebuia să plecăm la furnizorul de piese din SPLIT , atunci se numea , ales deja de fapt de către patronii noștri, noi nu trebuia decât să legitimăm alegerea, să parafăm ceva ce deja fusese stabilit .

Eram foarte emoționată , abia așteptam să îmi folosesc pașaportul , să ies, să văd lumea, lumea cea necunoscută nouă, dar Croația abia ce ieșise dintr-un război cu Bosnia Herțegovina, de fapt cu Serbia și ne era un pic frică , cam teamă de eventuale conflicte spontane interetnice dar am fost asigurați că este totul sub control , nu mai sunt astfel de probleme , să nu ne fie teama sa mergem acolo .

Ok, toate bune și frumoase până la diurnă : după ce că era foarte mică, dea dreptul ridicolă (20$/zi ) mai trebuia și justificată , da, da , ați citit bine , adică să vii la contabilul de la tine să îi prezinți frumos chitanțe și facturi pentru diurnă ( înafara celor pentru cazare și de transport, la care obligatoriu să prezentăm factura si chitanța)  eram obligați , conform legii din 2001, să prezentăm și chitanțe pentru absolut toată diurna .

Ok, dacă-i ordin, cu plăcere , eram la serviciu și trebuia să ne facem munca, altfel nu se discuta !

Am plecat luni noaptea pe la trei din Mioveni cu o mașină de serviciu până la aeroportul Henri Coandă din București , de acolo am luat o aeronavă mică a agenției de transport ungare  MALEV cu care am mers până în Zagreb si abia după ce am fost în vizită în ZAGREB am plecat cu un avion de linie la SPLIT .

Am ajuns cu bine la ZAGREB si acolo am fost foarte bine primiți de cei ce erau viitorii noștri furnizori de piese de interior pentru noua mașină .

 Eu vorbeam doar limba franceză bine , ceea ce nu era deloc în avantajul meu pentru că acolo doar un singur reprezentant al furnizorilor vorbea franceza ,toți ceilalți vorbeau engleză,  dar aveam cu noi pe Ovidiu care știa mult mai bine engleză decât franceză la vremea respectivă și care a fost acompaniat de Tamara , colega noastră din cumpărări care știa și franceza și engleză .

Anica vorbea franceza foarte bine așa că a fost foarte bine pentru toți !

La furnizor toată lumea încerca să ne arate ce știu ei să facă, ce utilaje au , ce tehnologii dețin, cât sunt ei de buni , știau să se vândă , erau determinați să ne facă o bună impresie și trebuie să înțelegem că oamenii aceia tocmai ce ieșiseră din război și doreau să se extindă, să obțină comenzi . Cu toate că ieșiseră dintr-un război și se vedeau la fiecare pas urmele lui , această țară era extrem de curată , de civilizată , cu oameni educați și extrem de politicoși .

În Zagreb am muncit zi lumină, ei ne-au dat să mâncăm la prânz la furnizor în sala de ședințe , ceva frugal , eram atenți la ce se discută, trebuia să răspundem la întrebările legate de planificare, de calitatea dorită, de ce condiții trebuie să îndeplinească fiecare piesă , eram foarte prinși, ocupați , munceam la cele mai înalte cote și nu am avut timp de mers la masă , dar seara, târziu , după o zi lungă și plină, foarte obositoare ,  am mers la un restaurant din apropiere unde am avut parte de o cină elegantă, pe cinste, plătită de furnizor  .

 A doua zi urma să plecăm la Split pentru a putea să vedem sediul de producție și capacitățile lor din Split unde , din câte ni se spusese , activitatea lor principala era de producere a corpurilor de vase,  de bărci de mici dimensiuni din fibră de sticlă și plastic .

Am plecat la Split cu un avion de linie plin cu turiști care urmau să ajungă nu doar la Split ci și la Dubrovnik .

Am vizitat furnizorul și eram cam dezamăgiți de ceea ce vedeam , aveau utilaje rusești  foarte vechi, rudimentare, de pe vremea lui Pazvante chiorul , adică ai noștri furnizori de baștină erau mult, mult mai mari și mai bine echipați ca utilaje , dar , deh , ce să-i faci , fluieraseră în biserică considerând-se de neînlocuit așa cum fuseseră ei obișnuiți până să vină un patron din lumea mare și făcuseră o grevă de două săptămâni , puși de noul lor patron , cerând prețuri mult mai mari pentru ce ne livrau ei .

Patronii noștri , după cele două săptămâni de grevă au spus „ok”,  le-au dat prețul cerut de ei pentru piesele pe care le luam de la ei dar, din păcate pentru ei , acela a fost ultimul lor proiect cu noi .

Imediat au început procedurile de căutare de noi furnizori pentru a îi înlocui rapid pe cei care se crezuseră buricul pământului chiar nejustificat .

 După acest incident la furnizorul român a fost jale mare , concedieri în lanț , falimentul întreprinderii și necazuri pentru bieții oameni angajați acolo .

Patronul lor credea că va jubila , dar nu a fost deloc așa ! Bine , el este bine , avea multe afaceri , dar bieții oameni ce munceau acolo au ajuns șomeri în marea lor majoritate !

Să revenim la Split ! Acest furnizor avea o activitate bazată mai mult pe bărci de mici dimensiuni , mai bine zis făceau tot ce era din plastic , fibra de sticlă și chiar lemn . Nu era din sfera de automobile neapărat dar era destul de bine ancorat in lumea plasticelor.

După ce am terminat noi misiunea am mers, conduși de către furnizor ,  într-o piață de unde am dorit să cumpăram și noi câte ceva pentru copii , din diurna noastră, deoarece a doua zi trebuia să plecăm acasă și ne-am oprit toți să cumpăram rodii , la noi nu erau încă , dar , ce să vezi , micii comercianți de la tarabele cu rodii nu ne puteau da chitanțe pentru a ne justifica cheltuiala din diurnă .

Ce să facem, cum să facem să luam și noi castane prăjite, rodii , câte ceva , dar câte nu erau acolo !

Văzând că ne-am oprit cu toții și nu ne mai opream din comentarii și gesticulări colaboratorii noștri din partea furnizorilor ne-au întrebat ce se întâmplă, care este problema noastră și cineva din grup le-a explicat că trebuie să prezentam chitanțe și facturi la întoarcere în țară inclusiv pentru diurnă ,deci nu ne putem permite să cumpăram rodii pentru că nu ne dau chitanțe , eram cu toții foarte supărați și, mai ales, foarte obosiți fizic și psihic .

Abia atunci au înțeles croați din ce fel de țară veneam noi, cum erau la noi „apreciați” oamenii care munceau și ce fel de legi guvernau această țară !

Mamă , mamă, ce rușine ne-a fost !

Ne venea să intrăm în pământ de rușine dar aceasta era legea la noi , acesta era adevărul gol , goluț !

Nu le venea să creadă, s-au crucit și au decis să ne ajute !

Am mers cu ei la cină într-un local italian de pe malul Marii Adriatice unde fiecare am comandat ce am dorit , din meniul existent ,menționez că felurile de mâncare  nu erau foarte scumpe ,dar erau foarte bune. Eu am cerut lasagna și nu am regretat !

După ce am terminat de mâncat , îmi aduc aminte ca ieri cum , elegant , chelnerul , care ne luase comanda și care primise deja banii pentru tot ceea ce comandasem noi ( repet , mâncare foarte bună , italiană și ieftină )  a pus toate chitanțele , câte una pentru fiecare fel servit , într-un mic bol de pe masă astfel încât sa le putem lua noi .

Nu mai știu acum după mai mult de 20 de ani de atunci cine anume le-a luat dar știu ca fiecare din noi ne-am luat în final chitanța sa .

Rușine da, ne era, bineînțeles , dar noi TREBUIA SA JUSTIFICAM DIURNA și nu aveam voie să avem pe facturi nimic altceva decât de mâncare, apă și suc , atât se permitea .

Separat se deconta hotelul și transportul .

Dar nu avea să se termine aici aventura noastră în Croația și , mai ales, rușinea !

Avionul din Split spre ZAGREB la întoarcere a întârziat câteva ore și , până când a sosit am mers la o cafea la micul bar din aeroport .

O cafea era peste doi dolari dar , deh , ce să-i faci , trebuia să ne luam apă și cafea iar chitanța era obligatorie .

Se uita ăla la noi cum ne luam fiecare chitanța și se crucea !

El era obișnuit să le arunce la un coșul de gunoi aflat sub tejghea, dar noi eram cu ochii geană pe el , să nu care cumva să ne arunce prețioasele chitanțe !

A dat Dumnezeu și Maica Domnului de a venit avionul care trebuia să ne ducă din Split la Zagreb , am ajuns la Zagreb în siguranță , dar , bineînțeles că pierdusem avionul pentru București și acum aveam suficient timp să dăm o fugă până în oraș să luam și noi ceva copiilor noștri .

 Banii Ăia puțini din diurnă îi cam aveam toți , fiecare avusesem câte 100$ pentru cinci zile de misiune, mai aveam fiecare destul din ei , (pentru că mâncasem la furnizor si nu eram aproape de oraș să îi putem cheltuim) așa că ne-am organizat și am luat toți un taxi să mergem la un magazin alimentar  , cel mai apropiat de aeroport .

Am ajuns relativ repede la un magazin alimentar , am plătit taxiul , chitanța a luat-o fata care a fost cu ideea și am participat toți la plata lui .

Când am ajuns la magazin eram atât de fericiți că nu ne vom întoarce acasă cu suta aia de dolari înapoi la contabil de credeai că suntem la cea mare petrecere unde urma să ne dezlănțuim !

Parcă îl și vedeam pe contabilul nostru cât de supărat va fi că nu va putea să ne prindă la cotitură !

Legea era de partea lui dar nici noi nu eram născuți ieri !

Am intrat în magazin și ,dă-i !

Pune frate în coș , în funcție de cât mai aveam fiecare în portofel , banii noștri de diurnă, am început să punem în coș produse alimentare, da, pe care nu le găseam la noi sau produse pe care nu ni le-am fi permis noi in vecii vecilor din ce salarii aveam noi atunci ( nu vreți să știți ce salarii aveam dar tot ce vă pot spune este că toți aveam doar câte un singur copil , punct.).

Am pus de toate în coș, de la Sandwich-uri la icre negre, de la specialități de brânză la specialități din carne de vită crud uscată , am luat rodii , am pus în coș ciocolată , marțipan, ornamente pentru prăjituri din marțipan și din ciocolată, niște biscuiți fini cu unt , pireu de castane, tot ceea ce era de mâncat , doar de mâncat și , bineînțeles , apă și suc .

Să fie cu de toate !

 Fiecare și-a făcut socoteala astfel încât să ne cheltuim cu toții toată diurna și să o justificam exact așa cum scria la lege !

Ne așezam noi fericite,  toate , la rând , fain frumos la casă să ne plătim ceea ce cumpărasem cu ochii geană pe ceas pentru că trebuia să ne întoarcem în timp util la aeroport ca să ne îmbarcăm la timp !

Fiecare ne-am pus cumpărăturile în pungile primite de la magazin gratis , așa era atunci , apoi ne-am luat prețioasa chitanță , mai puțin una dintre noi care a uitat pe moment să își recupereze chitanța , obișnuită fiind să nu o ia și atunci a început calvarul !

Abia afară când să chemăm taxiul și-a dat seama că îi lipsește ceva !

In momentul în care voiam să ne urcam în taxi strigă la noi :

• Băi , nu plecăm până când nu îmi iau și eu chitanța !
• Ce chitanță ,ești nebună , nu ai luat-o ?

Am crezut că fac infarct , înțepenim toate acolo , cum dracului să găsești chitanța , exact aia , în coșul de gunoi al casieriței ?

 Am transpirat instant , am intrat în panică , gata , vom pierde avionul !

Ne-am dus toate să explicăm să ne lase să căutam chitanța în coșul de gunoi  , casierița nu știa engleză, decât croată , am dat din mâini, am dat din coate , ne-a lăsat femeia , ce să te pui cu nebunele , nu aveai cum să te pui cu încă trei femei înnebunite parcă , cea „vinovată” a început să plângă , tremura , ceasul ne arata ora de plecare , ce să facem , era practic imposibil să găsim exact chitanța ei și atunci , chiar casierița care, chiar dacă nu știa nici o limbă cumva a înțeles ce căutam ne-a făcut semn că putem să le luam pe toate , cumva, că ea nu mai avea nevoie de le acelea fiind chitanțele pe care clienții magazinului alimentar nu le luaseră .

Așa am făcut , a luat fata toate chitanțele ce erau în coș, fata „vinovată” de uitare , colega noastră a cărei chitanță ajunsese în coșul de gunoi,  urmând să o caute pe îndelete pe a ai fie în avion fie acasă la ea , liniștită .

Am luat taxiul și am ajuns la aeroport cu foarte puțin înainte de a fi început îmbarcarea !

Îmi aduc aminte cum, în avion, colega noastră se uita pe chitanțe , le dădea la o parte pe cele deja văzute a cărei sumă nu corespundea cu suma dată de ea si mergea mai departe, sleită parcă de putere , dar nu mai știu dacă chitanțele erau scrise în limba croată sau în engleză , că nici astăzi nu aș ști să răspund cum dracului se putea ști ce era cumpărat de pe chitanțele alea !

Totuși , îmi aduc aminte cum , în avion , cineva găsise o chitanță pe care era trecute tampoane "always" și ne întrebam dacă ar fi fost acceptată deoarece conținea ceva ce nu era de mâncare dar care era absolut necesar la o adică unei femei tinere .

Ce rușine am trăit atunci nu am mai trăit niciodată și nici nu aș dori să mai trăiesc așa ceva !

În sfârșit , am ajuns la aeroport în București , la Otopeni ,pe la miezul nopții (după un zbor cu același micuț avion „Malev” care se înclina la fiecare bătaie de vânt de ne venea rău , era mic de tot și îl bătea vântul ca pe un fulg iar noi tăceam înfricoșați și spuneam în gând rugăciuni).

Acolo ne aștepta să ne preia un microbuz de la serviciu care ne-a adus la Pitești și apoi la Mioveni  pe cei care stăteam lângă uzină .

Am ajuns la mine acasă la trei dimineața , nu mai știu cât de obosită eram , dar eram , a coborât soțul meu să mă ajute să urc cu bagajele ( nu dormea la ora aceea, mă aștepta ) , am intrat încet în casă, copilul meu dormea , nu m-a simțit , am descărcat toate cumpărăturile pe blatul din bucătărie , m-am schimbat și m-am culcat fără să mai îmi fac duș ca să nu fac zgomot și să îi trezesc .

Dimineața , țin minte doar că era sâmbătă și nu mergeam la serviciu , aud un chiot din bucătărie :

„- Tati, tati, a venit mami , ia uită-te să vezi ce mi-a adus mie mami !” Era copilul meu , sufletul meu !

Toate supărările ,toate momentele dificile , toată oboseala , rușinea , toate au zburat atunci , m-am trezit , mi-am luat copilul în brațe și , într-un moment de descătușare parcă , am început să plâng !

Aventura mea în Croația luase sfârșit !

NOTĂ : În aceiași zi cu noi a prezentat decontul un alt coleg de al nostru care fusese în Franța și care făcuse greșeala să cumpere din diurna lui niște mici cadouri pentru colegi , creioane, pixuri , brelocuri, fără să își dea seama că , nefiind alimente i se vor imputa .

I-au fost tăiate de pe decont și a trebuit să aducă bani de acasă și să îi predea la casierie .

Si cu asta am spus tot !

Vineri 13 decembrie 2024

Autor Ana GEORGESCU pentru blogul meu amintiridinaltaviata.ro