Ce anume ar fi trebuit să fie și să facă și ce a ajuns să fie și să facă , povestea pe scurt a unei copile fără noroc din Romania .

Despre adevarata fericire traita .

Așa îi zicea Tăticu mamei mele de câte ori era

Când suntem tineri ne supărăm ușor, consideram verbul „ a avea” mult mai important decât verbul „ a fi” , nu știm să ne bucurăm de ceea ce avem, vrem mai mult , nu apreciem corect ființele dragi din jurul nostru , nu știm să fim fericiți cu puțin din punct de vedere material dar cu mult mai mult spiritual, pentru că nu realizăm cât de scurtă este viața si, mai ales, cât de scurtă ne poate fi fericirea . Învățam greșind .

Orasul meu era cunoscut ca fiind un furnizor de studenti cu un procent dublu de studenti de la noi fata de intreaga tara ( 8 studenti la 1000 de locuitori aveam atunci in tara)

Dorinta unei batrane de a ramane demna pana si dupa moarte

Profesorii din generala in anii 70

Din ciclul „Oamenii orașului meu” Așa cum am povestit în

Amintiri cu si despre doamana invatatoare Maria BUICA

Daca vrei, poti .